De Sant Kirpal Singh, 1 august  1974

Dragă domnule Dhillon Sahib şi ceilalţi fraţi: de când sunt pe această lume, am constatat că toţi oamenii sunt la fel – toţi au doi ochi, două nări, două urechi, gură, şi aşa mai departe – singura diferenţă se află în diferitele veşminte pe care le purtăm. Pe când am studiat toate religiile, am găsit aceleaşi lucruri. Nu am descoperit fapte noi; noi le-am uitat doar pe cele vechi.

Am făcut trei călătorii în jurul lumii, şi oriunde am ajuns, le-am spus oamenilor că unitatea există deja, dar noi am uitat-o doar. Cu toţii ne naştem în acelaşi mod şi avem aceeaşi  constituţie interioară şi exterioară. Deci cu toţii sunt la fel.

Un studiu comparativ al religiilor a arătat că omul e văzut ca şi cea mai supremă fiinţă din toată Creaţia – toate scrierile vorbesc cu foarte multă stimă despre corpul omenesc. Nu trebuie să intru în detalii, dar diferite scrieri spun că acolo unde Brahm poate fi recunoscut, acolo e omul cel mai aproape de Dumnezeu. Omul este cea mai superioară fiinţă din întreaga Creaţie.

Întreaga Creaţie a fost făcută, ca să – ţi servească , o, omule – ţie şi întregii omeniri în egală măsură.

Ca oameni suntem coroana Creaţiei. Toţi Maeştrii care au venit în est, au vorbit de viaţa omenească ca fiind ocazia de aur, căci noi ca oameni putem să elucidăm misterul vieţii, ne putem recunoaşte pe noi înşine şi pe Dumnezeu, acea Putere care este Creatorul, care pătrunde întreaga Creaţie şi o controlează. Din acest motiv omul este considerat ca fiind cea mai superioară fiinţă din întreaga Creaţie.

Priviţi maşinăria corpului uman: ea cuprinde corpul fizic, intelectul şi partea spirituală, parte care este Divină prin natura ei. Ca oameni suntem deja unul, dotaţi cu aceleaşi drepturi de către Dumnezeu, de exemplu cu aceleaşi capacităţi intelectuale. Ca şi fiinţe conştiente noi suntem picături din Oceanul întregii Conştiinţe. Noi suntem cu toţii fraţi şi surori în Dumnezeu.

Toţi Rishi şi Maeştrii care au venit în trecut au dat învăţătura lor în acelaşi mod mai departe oamenilor. Ei s-au adresat întregii omeniri, fără vre-o deosebire. Ei au spus: “O, omule!“ şi s-au îndreptat spre întreaga lume, nu către etichetarea exterioară creată de către oameni, pe care o purtăm. Guru Nanak a spus: “Toţi oamenii se află în aceeaşi clasă, pentru a elucida misterul vieţii.“

Noi suntem unul ca şi oameni, ca suflete suntem unul, iar acea putere pe care o venerăm sub o forma oarecare şi îi dăm nume diferite, este aceeaşi. Unitatea există deja, dar noi am uitat-o. Toţi Maeştrii care au venit, au adus cu ei aceeaşi învăţătură tuturor, în mod direct- fără să existe diferenţe între oameni. Ei ne-au spus că noi am primit corpul omenesc- care e cel mai superior în toată Creaţia; deci este ocazia de aur pe care o avem acum, pentru a-L recunoaşte pe Dumnezeu. Ne-am dezvoltat fizic; ştim cum lucrează acest corp omenesc, ce îi dăunează, cum îl putem aduce la normal. Există atâtea sisteme medicinale. Ne-am dezvoltat minunat şi din punct de vedere intelectual. Putem să zburăm în câteva ore în jurul pământului. Lumea a devenit mică; toate ţările au devenit ca nişte încăperi în casa Tatălui nostru. Putem ajunge la lună acum, şi şi alţii încearcă acest lucru. Dar suntem fericiţi cu toate aceste realizări? Toţi se tem de bomba atomică. În fiecare moment ar putea izbucni războiul şi ar putea pune capăt acestei lumi. Care este antidotul? Maeştrii ne arată adevărata înţelegere. Ei spun tuturor oamenilor: “O, omule, eşti cel mai superior în întreaga Creaţie. Tu trebuie să-ţi dezvolţi a treia ta parte, adevărata ta persoană. Îndreaptă mai multă atenţie către adevărata ta persoană, cea mai importantă parte a vieţii tale. Atunci se rezolvă toate problemele.“

Cine suntem noi? Noi suntem fiinţe conştiente. Suntem puterea ce ţine corpul omenesc în funcţiune. Intelectul, mintea şi simţurile îndreptate în exterior sunt coordonate de voi. Este o maşinărie coordonată de noi, ea mai e controlata de către o putere mai înaltă, atâta timp cât suntem în corpul fizic. Acolo unde Dumnezeu se află, acolo este manifestarea Divină, El nu locuieşte în templele construite din piatră.

Pe când am ţinut în Anglia o prelegere şi am rostit aceste cuvinte, un episcop s-a ridicat şi a spus: “Dacă este aşa, atunci aţi aruncat o bombă atomică pe toată bisericimea noastră.“ Maeştrii – indiferent când au venit – ne-au spus: “Toţi oamenii sunt egali. Noi suntem cu toţii copiii Domnului şi venerăm acelaşi Dumnezeu, chiar dacă I ne adresăm Lui cu diferite nume.“ Când Maeştrii au părăsit lumea, s-au format aceste comunităţi. Cuvântul ‘religie’se compune din‚ re’– înapoi şi ‘ligio’a lega – a lega eul nostru cu supraeul. Comunităţile sociale s-au creat cu nobilul ţel de a face multor oameni posibil ca să tragă foloase din existenţa lor ca oameni. Principiul de bază e acelaşi în toate religiile, diferenţele există în condiţiile climaterice sau în diferitele obiceiuri, care de asemenea au fost hotărâtoare. Atâta timp cât au existat oameni practici, ceilalţi au putut trage foloasele complet. Din lipsă de oameni practici, aceleaşi tradiţii vechi au degenerat.

În acel timp pe când au venit Kabir şi Guru Nanak, ambele comunităţi de atunci – hinduse şi musulmane – au fost foarte puternice. Ei au venit pentru a le uni. Guru Nanak a spus: “Eu nu sunt nici hindus, nici musulman; Dumnezeul pe care-L  venerăm este una şi aceeaşi Putere.“ Aşa L-au întrebat oamenii: “Păi tu porţi însemnele unui hindus, cum poţi spune că nu eşti hindus?“ El a răspuns: “Bineînţeles că port însemnele hinduşilor, căci religia lor s-a format pentru a păstra învăţăturile Maeştrilor care au venit în trecut şi care au părăsit lumea. Dar cine sunt eu în realitate?“ În acel timp, în India nu existau decât 2 religii – două instituţii exterioare. Acum există mai mult de 700.

Maeştrii nu ating atunci când vin apartenenţa religioasă exterioară. Comunităţile exterioare au propriile lor obiceiuri, propriile moduri de viaţă, dar şi condiţiile climaterice îşi au influenţa lor. Ca prim pas este în ordine, dar este doar pregătirea terenului. Sensul mai înalt este ca să ne recunoaştem pe noi înşine şi pe Dumnezeu.

Toţi Maeştrii care au venit în est sau vest, ne-au spus: “Omule, cunoaşte-te pe tine însuţi.“ Filosofii greci au spus: “Omule, trebuie să elucidezi misterul vieţii. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să te recunoşti pe tine însuţi: Gnothi seauton.“ Folosofii romani au spus acelaşi lucru în limba latină bineînţeles: “Nosce te ipsum“. Şi filosofii persani au spus în propria lor limbă bineînţeles: “Ne-am dezvoltat fizic şi intelectual, dar dacă nu ne-am dezvoltat propria fiinţă “suntem nebuni“ – acestea sunt cuvinte pe care asemenea filosofi le-au folosit. Guru Nanak a spus: “Dacă nu vă retrageţi din corp şi nu vă retrageţi simţurile din exterior, nu puteţi elucida misterul vieţii.“ Aşa au venit Maeştrii, ca să ne înveţe cum putem să ne recunoaştem propria identitate, prin a ne ridica deasupra simţurilor corpului. Dacă cineva vrea să se recunoască singur la nivel de sentimente sau simţuri sau prin tragerea concluziilor, atunci acela e supus erorii. Dar dacă veniţi la un Maestru, la un om practic, care se ridică zilnic deasupra simţurilor corpului, vă dă o dovadă practică despre felul în care trebuie să ne ridicăm deasupra simţurilor corpului. Adevărata recunoaştere va veni de abea atunci când şedeţi lângă un Maestru practic, care vă dă o dovadă practică a acestui lucru. Atunci veţi vedea voi înşivă, că nu sunteţi corpul, ci puterea propulsoare din el. Veţi vedea că acest corp funcţionează atâta timp cât sunteţi în el.

Dar cât de minunat e acest corp omenesc! El are atâtea deschizături – doi ochi, două urechi, două nări, etc. – dar noi nu putem ieşi din el. O putere ne controlează în corpul acesta, aceeaşi putere care controlează întregul univers. Atunci când Dumnezeu s-a manifestat, a fost numit ‘Naam’ sau ‘Cuvântul’ sau ‚Kalma’: acesta este Creatorul, Cel ce pătrunde întreaga Creaţie şi o controlează. Aceeaşi putere ne controlează şi ne ţine în corp, atâta timp cât suntem acolo, atâta timp cât suntem în corp. Când această putere se retrage, trebuie să ne părăsim corpul. Aceasta este calea interioară, pe care Maeştrii au manifestat-o, din timpul când Rishi şi toţi ceilalţi au păşit în această lume. În cartea ‘Naam sau Cuvântul’ am scris într-un studiu comparativ citate din scrisori originale, precum şi o prezentare comparativă a felurilor de yoga în cartea: ‘Coroana vieţii‘ , în afară de acestea, multe alte cărţi despre tema spiritualităţii; ele nu sunt marcate de niciun ‚ism’, ci redau din nou adevărul pur, precum a fost el prezentat de către toţi Maeştrii care au venit în trecut.

Necesitatea este deci, de a recunoaşte cu toţii, că suntem deja unul; doar că noi am uitat acest lucru. Este ceva ce dacă am fi conştienţi de acest fapt, ne-ar conduce în mod firesc la a avea respect faţă de toţi de pe pământ, pentru toţi cei ce sunt sub noi sau deasupra noastră. Atunci ar fi rezolvate multe dificultăţi.

Pe când am vizitat ultimul Kumbh în Hardwar (festivitate religioasă care se repetă periodic în India, la care se întâlnesc reprezentanţii şi adepţii tuturor religiilor), ceea ce prietenul meu a amintit deja, am spus către Sadhu – şii care erau adunaţi acolo cu toţii(şi a fost foarte greu a-i face pe toţi ca să se adune împreună), că noi suntem unul ca oameni. Nimeni nu e inferior sau superior faţă de celălalt. Le-am spus că odinioară din 12 în 12 ani s-au ţinut festivităţi, pentru a ne reaminti de adevăratul mod de viaţă şi pentru a ajuta în acelaşi  timp la rezolvarea dificultăţilor din ţară. Le-am spus: “Asta e şi datoria voastră, căci lumea – şi India – stă în flăcări, casa noastră se află în flăcări.“

Prim-ministra noastră şi ceilalţi, în mâna cărora se află buna conducere a ţării, fac tot ce pot mai bine împotriva tuturor greutăţilor. Dar eu le-am spus Sadhu-şilor că noi aici în India am dat greş ca oameni, ca şi Guvern ne dăm silinţa cât putem, dar totuşi nu putem face altceva decât să ne rugăm: “O, Dumnezeu, totul se află doar în mâinile Tale.“ Guru Nanak s-a rugat odată: “O, Dumnezeule, lumea este în flăcări, salvează-o, indiferent din ce motiv.“ Aşa le-am spus: “Sfinţii se află cel mai aproape de Dumnezeu. Acum v-am adus această solie; sarcina mea este îndeplinită.“ Au alcătuit de comun acord un comitet, ca să ajute. Ei au apreciat şi felul în care noi trăim aici, precum şi felul în care e condus Guvernul.

A fost prietenos din partea lor că m-au invitat aici. Mă bucur şi le sunt recunoscător pentru acest prim pas. În Guvern în mod normal nu se explică lucrurile spirituale. Despre această temă a vorbit şi Mahatma Gandhi: Religia ar trebui adusă în Guvern, pentru o conducere practică. O asemenea trezie a stârnit atenţia în întreaga lume. Şi aici există oameni pregătiţi; aceste idei se extind ca focul. Aceasta e necesitatea timpului; dacă aceasta se realizează, se vor rezolva toate problemele noastre.

Noi avem atâtea griji; cheltuielile necesare traiului cresc. Deci, care este remediul pentru acest lucru? Am fost odată Preşedintele mişcării agricultorilor, mi s-au pus fapte şi cifre în faţă, de exemplu: că agricultorul primeşte pentru ceea ce cultivă el 1,60 Rupii/ kg, în timp ce pe piaţă acelaşi produs se vinde cu 7,00 Rupii/kg. Alimentele trec prin mai multe mâini, iar preţurile au crescut. Guvernul face ce poate mai bine, pentru a aduce totul în ordine, dar între timp, noi ar trebui să ne limităm necesităţile pentru a evita cheltuielile apăsătoare ale alimentelor a căror preţ creşte. Acest lucru ne va feri de efectele apăsătoare ale măririlor preţurilor. Preţurile ar trebui să fie controlate. Dacă ne gândim că suntem cu toţii unul, din aceeaşi ţară, atunci trebuie să fim sinceri cu ţara noastră. Ne-am născut în această ţară, trupurile noastre au crescut pe teritoriul Indiei, iar noi ar trebui să facem tot ce putem ca să facem din India ţara ideală pentru toţi.

În timpul ultimei mele călătorii în lume, am fost întrebat într-o emisiune TV , cum s-ar putea consolida pacea în lume. Le-am răspuns că pacea se poate face doar dacă oamenii se ridică deasupra ‘ismelor’– semnele exterioare pe care le purtăm – iar regii se ridică deasupra ţărilor lor. Ceea ce doresc să propag este: noi cu toţii suntem din această ţară; am dobândit libertatea nu de mulţi ani. Să ne gândim cu toţii împreună, (ceea ce Guvernul face deja), cum am putea face o grădină înfloritoare din ea. Cu toţii ar trebui să se unească.

Avem aşadar două lucruri în faţa noastră: noi am favorizat semnalmentele exterioare, dar în primul rând suntem oameni. Noi spunem prima dată că suntem hinduşi sau musulmani, apoi indieni, etc. Aş spune că în primul rând suntem oameni, iar apoi vin apartenenţele noastre  exterioare. Apoi urmează obligaţia noastră faţă de ţară: ar trebui să avem consideranţă pentru ţara noastră. Şi ar trebui să ne unim şi să ajutăm societatea, să poată realiza unitatea întregii omeniri. Acest lucru se poate realiza , doar dacă avem înţelegerea cuprinzătoare necesară.

Cu respectul care se cuvine, vă mulţumesc vouă dragi membri ai Parlamentului, mai ales dragului nostru prieten Dhillon Dahib, care a luat măsurile necesare, ca eu să vin la dumneavoastră şi ca să-mi deschid inima către dumneavoastră. Simpatia mea adevărată aparţine evoluţiei acestei ţări şi vă rog pe fiecare dintre dumneavoastră , precum i-am rugat pe conducătorii religiilor în Kumbha Mela, să cugete împreună. Mulţumesc.