În 6 februarie intru în cel de-al șaptezecișitreilea an al pelerinajului meu pământesc. Iubesc și respect toate comunitățile, toate țările, toate religiile și toate rasele. Sunt servitorul săracilor, al celor smeriți, al celor pierduți. Eu încă mai continui să lucrez în via Domnului. În toată smerenia mă dedic vouă în programul vieții:

 

1. Simplitate,

2. Iubirea omenirii,

3. Serviciul către cei săraci.

 

Învățați să oferiți toată munca voastră Domnului și creșteți în smerenie. Asemenea bănci de credincioși sunt necesare pentru serviciul în slujba omenirii. Ceea ce este necesar nu este numărul lor, ci calitatea și caracterul celor ce lucrează. Vreau grupuri de Satsang cu indivizi care devin centre ale vieții - noua viață a spiritului și nu organizarea puterii care îngrădește valorile fundamentale și frânează inspirația vie. Fiți voi înșivă lumina și reformați-vă pe voi pentru a servi oamenii.

Vă doresc să duceți o viață de altruism absolut, simplitate, judecată adevărată și dragoste pentru cei săraci și nevoiași; căci iubirea este rădăcina - iubirea este fructul copacului vieții. 

 

Guru Nanak spune:

"O, omule, iubește-L pe Dumnezeu precum peștele iubește apa.

Cu cât mai multă apă, cu atât mai vesel este peștele.

Așa cum fără apă, peștele nu trăiește nicio clipă.

Dumnezeu cunoaște durerile inimii sale.

Fie ca să fiu eu pește, iar trăind în apă, să cunosc secretul iubirii."