Această circulară din 15 mai 1974 a fost ultima scrisă de Sant Kirpal Singh către toţi elevii Lui, înainte ca El să-şi părăsească corpul în 21 august 1974.
1. Omul, ca treapta cea mai înaltă din întreaga Creaţie, este în principiu peste tot la fel. Toţi oamenii se nasc în acelaşi mod, primesc toate darurile naturii în acelaşi mod, au aceeaşi constituţie interioară şi exterioară şi au corpul controlat de aceeaşi putere, care este numită în diferite moduri: “Dumnezeu”, “Naam”, ş.a.m.d..Toţi oamenii sunt la fel- fiind suflete, venerează acelaşi Dumnezeu şi sunt fiinţe conştiente; din acelaşi spirit ca şi Dumnezeu, ei sunt membrii familiei Lui şi sunt legaţi între ei, fiind fraţi şi surori în El.
2. Toţi Maeştri care au fost cu trezie şi luminaţi; învăţaţii spirituali care au venit pe această lume în diferite perioade de timp şi în diferite locuri, au scos în evidenţă acest adevăr neschimbat în limba lor şi în felul lor. Ei spun că toţi oamenii, indiferent de apartenenţa diferitelor clase sociale sau a diferitelor religii, formează o comunitate.
3. Guru Nanak, marele învăţat şi Messia păcii a spus : Cel mai presus lucru este a te înălţa la frăţia universală, da, să privim toate creaturile ca fiind egale cu noi.
4. Mantra din India antică, Vasudeva kutumb bukam stabileşte de asemenea acelaşi principiu, potrivit căruia întreaga lume este o familie. Şi totuşi este fapt cunoscut că în ciuda multor predici ale diferiţilor conducători religioşi şi conducătorilor diferitelor comunităţi şi care recunosc unitatea umană, lumea în ziua de azi este sfâşiată de împovărări şi tensiuni diferite, oferind într-adevăr o imagine tristă. Prea des vedem că oamenii duc războaie între ei, că fraţii cu familiile lor se află în relaţii de duşmănie. Tot aşa se află şi popoarele în conflict continuu, se încurcă în ostilităţi şi prin acestea distrug pacea şi liniştea. Cauza situaţiei actuale se pare că e faptul că Evanghelia despre Unitatea umană, chiar dacă din punct de vedere teoretic s-a acceptat foarte bine, nu a impresionat până în prezent omenirea în întregul ei şi nici nu a fost pusă în practică. Din motive calculate, se rostesc doar vorbe mari.
5. Faptul că noi am primit acest corp omenesc doar pentru a ne uni sufletul cu Suprasufletul sau cu Dumnezeu, este acceptat în general. De aceea se spune că acest corp fizic este adevăratul templu al Domnului, în care El însuşi locuieşte. Toate religiile indică mijloace şi căi , indiferent de cât de diferite par acestea, ele conduc către acelaşi ţel, în aşa fel încât oamenii nu trebuie să treacă de la o religie la alta. Trebuie doar să urmăm sinceri şi hotărâţi liniile directoare, pe care cei ce ne luminează calea le-au stabilit pentru atingerea ţelului.
6. Totuşi este necesar ca noi să ne dăm mai mult silinţa ca să transpunem în realitate unitatea umană. Trebuie să recunoaştem că fiecare om este tot aşa un membru al frăţiei ca şi noi, şi că are aceleaşi drepturi şi privilegii. Trebuie deci să ne asigurăm de faptul că fiul aproapelui nostru nu este lipsit de ceva, în timp ce propriilor noştri copii le merge bine; dacă noi practicăm acest lucru într-adevăr, se va înlătura o mare parte a disputelor din ziua de azi. Fiecare din noi va dezvolta recunoaştere , respect şi înţelegere pentru celălalt, în acest fel se vor înlătura nedreptăţile mai mari ale vieţii. Dacă în acest mod se va dezvolta recunoaştere şi înţelegere reciprocă, acesta se va transforma într-un rezervor al sentimentului comun, care la rândul lui va crea cultura şi smerenia – care sunt cerinţe de bază la ora actuală.
7. Conferinţa mondială a Unităţii umane din februarie 1974 din Delhi a fost un îndemn către întreaga lume. Această conferinţă a fost poate prima de acest gen de la cea a lui Ashoka cel Mare, ţinută la nivel uman, cu nobilul ţel de a stimula fraternitatea universală, care conduce la armonia universală. Această solie a unităţii umane trebuie să atingă fiecare inimă omenească, indiferent de diferitele note religioase sau sociale, pentru a ajunge la fiecare în parte şi a-l face capabil să le transpună în practică şi să le transmită şi altora; în acest fel ar putea fi înnoită întreaga societate umană.
În realitate unitatea există deja: noi suntem una ca şi oameni – ne-am născut în acelaşi mod şi avem aceleaşi drepturi de la Dumnezeu; iar ca suflete, ca picături din marea conştiinţei, numită Dumnezeu, căruia noi ne închinăm, purtând diferite nume – dar noi am uitat această unitate. Trebuie doar să ne trezim din nou această ştiinţă din noi.
8. Aşa numita campanie mondială pentru unitatea umană nu are de gând să influenţeze în vre-un mod actuala structură socială sau religioasă. Într-adevăr fiecare trebuie să lucreze în acelaşi fel ca şi înainte pentru dezvoltarea pe mai departe a omenirii. Totuşi în plus, campania pentru unitatea umană trebuie să ducă chemarea prin mijloacele care – i stau la dispoziţie la cât mai mulţi oameni e posibil, pentru ca solia să-şi formeze drumul printre barierele înţelegerii greşite şi a neîncrederii şi să impresioneze fiecare inimă omenească. Această campanie nu e voie să fie disputată la nivel intelectual, ci prin cea mai bună dorinţă şi cel mai bun efort de a transpune în practică unitatea umană, pentru ca ea să devină realmente o putere vie. Metoda de transmitere trebuie să fie mai mult autodisciplina şi exemplul, decât declaraţiile şi îndemnurile.
9. Poate că ar trebui clarificat faptul că această campanie pentru unitatea umană trebuie dusă la nivelul religiilor, fără să influenţeze în niciun fel actuala structură religioasă şi socială. În practică ea trebuie să primească binecuvântarea şi sprijinul tuturor acelora care cred în unitatea umană a Evangheliei şi care îi dă putere, prin a purta această unitate în fiecare inimă şi care convinge fiecare om despre necesitatea practicării unităţii în viaţa de zi cu zi. Campania Unităţii umane nu va purta nici numele de “Ruhani Satsang”, nici vre-un alt nume de organizaţie asemănătoare.Entuziasmul reprezentanţilor ei este puterea care stă în spatele acestei campanii.
10. Din acest motiv vor fi rugaţi toţi cei ce cred în această solie şi cei care vor să o răspândească, să lucreze necontenit , pentru ca solia să ajungă şi în cel mai îndepărtat colţ al lumii.
Conferinţa mondială a Unităţii umane s-a putut ţine în vest, s-a realizat în est în Delhi – ambele acţionează într-un final ca un întreg.