Din cartea  “Omul în Dumnezeu“ de Sant Kirpal Singh

Sufletele Maeştrilor vin în lume din pură milostenie pentru omenirea suferindă.

"Veniţi cu toţii la mine, cei obosiţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă." (Mat. 11,28).

Ei trebuie să îmbrace în stare de necesitate acest înveliş din materie în toată impuritatea lui, aşa cum el este, pentru că ei trebuie să acţioneze la nivel fizic, printre fiinţele umane.

"Dumnezeu însuşi s-a îmbrăcat în veşmintele omului obişnuit, ca să fie îndeajuns de neputincios, încât să îndure suferinţele." (John Donne).

Totuşi felul în care ei vin pe lume şi o părăsesc din nou, este total diferit de cel al nostru. Ei vin şi merg din libera lor voinţă, pe când noi o facem sub presiunea neiertătoare a karmei ce ne sileşte să stăm precum un deţinut în închisoare ca să ne ispăşim pedeapsa. Ei vin spre binecuvântarea omenirii pentru a da impulsul vieţii acelor suflete întrupate, care au dorinţa (adevăratei vieţi). Ei nu sunt legaţi de corp, ci sunt liberi pentru totdeauna, ei vin ca salvatori ai sufletelor.

Nu cei puternici au nevoie de ajutorul medicului, ci cei bolnavi. Eu am venit să-i chem pe cei păcătoşi la pocăinţă, nu pe cei neprihăniţi. (Marcu  2,17).

Naşterea şi moartea nu-i afectează, căci ei vin ca şi salvatorii celor păcătoşi. Prin transmiterea propriei puteri de viaţă, ei îi transformă pe elevi în Sfinţi.

Sufletul unui Maestru este cel mai mare binevoitor de pe lume. Opera Lui ocupă cel mai înalt rang. El vine pentru a elibera sufletele din marea închisoare a minţii şi materiei; să-i ducă pe cei din exil în minunatul lor loc de provenienţă şi acolo să le dea înapoi marea lor moştenire. Un om binevoitor poate să convingă temnicerul ca să le dea prizonierilor aflaţi sub supravegherea lui o mâncare gustoasă. Un altul poate să obţină facilitatea ca ei să primească adevărate delicatese. Un al treilea poate să obţină haine bune şi condiţii bune pentru ei, şi aşa mai departe. Fără îndoială că fiecare din ei primeşte ceva, ce le uşurează soarta actuală. Dacă însă cineva ar veni şi ar deschide uşa închisorii, fapta lui ar fi privită ca fiind cea mai mare, în comparaţie cu ce au făcut ceilalţi.

Exact acesta este modul unei opere făcute de sufletul unui Maestru. Ea ne arată împărăţia pierdută şi ne aduce paradisul din care Adam, respectiv urmaşii lui au fost izgoniţi din cauza neascultării poruncilor Domnului.

Căderea omului în grădina paradisului a fost nedemnă şi numai Fiul Omului a putut să-i readucă acestuia protecţia Tatălui. El ia ca locţiitor răspunderea asupra Sa pentru păcatele omului, îl curăţă de toată ruşinea şi îl ridică prin transmiterea propriului Său impuls în conştiinţa cosmică dându-i astfel viaţa veşnică.

"Cel ce crede în Fiul, are viaţă veşnică." (Ioan 3,36)