What help us to know ourselves what things are not helping factors, and how we can analyse ourselves from the outgoing faculties and intellect is a practical subject. This is truly called spirituality.
Sant Kirpal Singh

Dreptul înnăscut de a fi Dumnezeu

De Sant Kirpal Singh, Washington D.C., 19 ianuarie 1964
Prelegere disponibilă ca şi mp3 (48 kbit, 25 Mb, durata 1:13:07)

 

Noi suntem cu toţii copiii Domnului. Dumnezeu e lumină – şi noi suntem lumină, noi suntem copiii luminii. Dar lumina noastră e învăluită de multe învelişuri, iar noi ne-am identificat atât de tare cu aceste învelişuri încât am uitat de noi înşine. Cauza acestei identificări se află în faptul că atenţia, care este expresia sufletului nostru, este împrăştiată în lumea exterioară prin simţurile noastre orientate în exterior.

Ca oameni, avem acest corp omenesc – o casă minunată, în care trăim. Corpul omenesc este văzut ca fiind forma cea mai superioară în toată Creaţia. Toţi Maeştrii îl laudă. Ei au spus că el îi este cel mai apropiat Domnului nostru. Noi suntem de natură Divină. Noi suntem spiritul (sau viaţa) în oameni. Pentru că spiritul este etern, suntem şi noi eterni. De ce ne este frică de faptul că vom muri? Noi avem propria noastră măreţie care ne este înnăscută, de care însă am uitat. De aceea spun toţi Maeştrii:

Realizaţi Divinitatea care este deja în voi

Nu trebuie să vi se dea nimic de din afară. Dacă un Maestru intră în legătură cu voi, nu vă dă nimic din exterior. Atenţia noastră, care este expresia sufletului nostru, s-a împrăştiat în lume. El ne ajută pur şi simplu să ne retragem atenţia din exterior, şi să o readucem înapoi la izvorul ei. Acest izvor este sufletul nostru. El se află în spatele ochilor - acolo de unde în momentul morţii este retras din corp şi îl părăseşte. Dacă noi ne putem retrage atenţia, recunoaştem că nu suntem altceva decât Dumnezeu.

Când Maeştrii vin, ei ne arată că ne aflăm într-o stare demnă de compasiune. Noi trăim într-o casă în care acţionează atâtea simţuri orientate în exterior. Ele au fost destinate pentru a ne servi, dar în loc ca ele să ne servească, ne-au făcut pe noi să devenim sclavii lor. Ele au asemenea influenţă asupra noastră încât noi le ascultăm orbeşte. Luaţi simţul vizual orientat în exterior: din ziua în care ne-am născut până în ziua de azi, atenţia noastră este orientată spre lucrurile din afară. Prin intermediul ochilor am primit atâtea impresii exterioare: se estimează că sunt 80% . Din impresiile care ajung la noi prin celelalte simţuri, cele auditive sunt majoritare; 14% din impresii ajung la noi prin urechi. Restul celor 6% le recepţionăm prin celelalte trei simţuri orientate în exterior.

Ce se întâmplă acum? Dacă noi vedem ceva, vom fi atraşi imediat de acel ceva. Recepţionăm atât de multe prin ochi, urechi şi celelalte simţuri, încât rezervorul nostru din subconştient se umple de toate impresiile pe care noi le acumulăm o viaţă întreagă şi se revarsă. Chiar când noi visăm, suntem  afectaţi de aceste impresii.

Dacă ştim cum putem să ne retragem – asta înseamnă cum putem să ne eliberăm de simţurile noastre – atunci există speranţă. Dar sufletul nostru este stăpânit de mintea noastră. Sufletul şi mintea au devenit una şi în această legătură se numesc “jiva “. Sufletul este etern, precum v-am spus deja adineaori, căci el e compus doar dintr-o substanţă : trezia. Dar prin faptul că a ajuns în legătură cu mintea, a ajuns cel care acţionează. Prin această legătură comună, sufletul şi mintea prin ajutorul simţurilor, sunt atrase spre exterior. Noi ne-am identificat atât de mult cu ele, încât acum nu mai avem nicio idee despre cine suntem de fapt.

Noi suntem suflete, nu mintea noastră

Luaţi exemplul apei: ea e compusă din două gaze: din oxigen şi din hidrogen. Oxigenul salvează viaţa precum ştiţi. Când cineva e foarte bolnav, i se dă o mască cu oxigen. Hidrogenul însă ne sufocă în gâtlej. Dacă aceste două gaze diferite sunt în legătură unul cu altul, se formează apa, a cărei caracteristici diferă total de cele două substanţe (de bază). Asemănător se întâmplă cu noi: suntem suflete eterne în oameni. În legatură cu mintea am devenit cei care acţionează, iar “Tot ceea ce noi semănăm, o să culegem.”Aşa au spus Maeştrii: “Deveniţi liniştiţi! “ Ce vor ei să spună cu acest lucru?Dacă reducem la linişte corpul şi intelectul, atunci vom şti că în noi nu e nimeni altul decât Dumnezeu. Aceasta este deci starea în care noi trăim. Noi nu ştim cum să ne eliberăm. Simţurile orientate în exterior sunt atât de puternice, încât noi nu reuşim acest lucru, deşi noi dorim să o facem. Devenim neajutoraţi şi începem să plângem, şi ce se întâmplă atunci? Precum v-am spus, noi suntem suflete, copiii Domnului. Dumnezeu este adevăratul nostru tată şi el vede: „ Copilul meu e nefericit, nu reuşeşte singur să se ridice până la mine, el nu se poate elibera.„ Dacă un om e încătuşat la mâini şi la picioare, cum poate el să se elibereze? Un altul trebuie să facă acest lucru, cel ce nu e încătuşat. Cineva care e încătuşat nu poate să elibereze pe altcineva. Veţi constata că este nevoie de ajutorul cuiva, care s-a eliberat pe el însuşi: El şi-a retras atenţia de la lucrurile exterioare şi de la legăturile care erau orientate prin simţuri în exterior, s-a eliberat de ele şi s-a separat de minte. Un om care face acest lucru, ştie că are pe Dumnezeu în el.

Atenţia e înconjurată încă de multe straturi şi acoperită şi anume de stratul fizic, astral, cauzal şi supracauzal. Atâta timp cât nu suntem eliberaţi de toate aceste lucruri, nu putem să ştim nimic despre propria noastră fiinţă. De abea dacă ne retragem din exterior şi dacă ne ridicăm deasupra perdelii de fier a corpului fizic, atunci ne dăm seama că noi nu suntem acest corp. Atunci începem să conştientizăm Divinitatea din interiorul nostru. Dacă evoluăm pe mai departe, ne eliberăm de straturile astrale şi cauzale. Realizăm tot mai conştient Divinitatea, până devenim una cu ea; căci noi suntem lumină, iar dacă lumina se separă de toate celelalte, această lumină devine de la sine una cu lumina mai mare. Luaţi exemplul unei lumânări. Dacă ţinem o lumânare care arde drept în poziţia verticală, flacăra ei arde în sus. Dar chiar dacă ţinem lumânarea în jos, flacăra va arde tot în sus. Aşa încearcă sufletele noastre care sunt lumină, să ajungă la sursa ei mai mare de lumină. Această sursă se numeşte Dumnezeu – acel Dumnezeu, care s-a manifestat. Toate scrierile ne vorbesc despre faptul că Dumnezeu a dorit ca să se facă lumină şi că s-a făcut lumină. Noi am primit acest corp omenesc, o minunată casă în care noi locuim. În acest scop ne-a dat Dumnezeu slugi, care ar trebui să ne ajute; dar ele se ridică şi în loc să ne asculte şi să facă ceea ce dorim noi, ele ne trag în exterior. Care sunt lucrurile care ne stau în cale? Încotro ne trag simţurile? Spre plăcerile exterioare. Pentru cine sunt plăcerile? Pentru sufletul care e sub controlul minţii, denumit şi “ jiva“. Atâta timp cât noi nu primim mai multă fericire şi bucurie decât avem acum, nu putem să ne desprindem de lucrurile exterioare. Dumnezeu a luat deci măsuri.

Lucrurile exterioare care ne trag în afară se pot împărţi în două categorii. Prima: peisaje frumoase şi alte lucruri frumoase. Când vedem un peisaj frumos sau ceva frumos, atenţia noastră e atrasă de acel ceva. A doua categorie este: muzica care ne atrage. Aceşti doi factori ne trag cel mai puternic în exterior. Dar Dumnezeu are mai multă fericire, mai mult noroc, mai multă bucurie şi simfonii mai dulci ale muzicii sferelor. Toată slava şi frumuseţile se află în noi – dacă am şti doar cum să ne retragem din exterior. Noi avem o mare comoară în noi.

Dumnezeu este o comoară ascunsă în noi, cu toate frumuseţile şi toate simfoniile dulci

Totuşi noi nu ştim cum să ne întoarcem în interior, cum să ne retragem total din exterior, ca să ne bucurăm de această comoară. Aceasta este starea noastră momentană. Ca şi oameni, suntem cu toţii una. Să luăm următorul exemplu: într-o casă se răscoală zece slujnice împotriva stăpânei casei, deşi ele de fapt ar trebui să o ajute. În loc ca să o asculte, ele nu iau în considerare nicio instrucţiune. Cum va fi în această casă? Toate se dau peste cap.

Dacă slujnicele sunt ascultătoare, casa e curată şi ordonată. Chiar şi în întuneric se poate descurca omul acolo. Dacă nu este aşa, atunci ce se întâmplă? Mesele sunt răsturnate, este haos şi e întuneric, ne împiedicăm de tot felul de lucruri dacă mergem în întuneric, căci ele sunt împrăştiate pe jos. Nu există lumină ca să putem vedea ceva. Aceasta este adevărata stare în care trăim. În primul rând Maeştrii ne spun cum putem să ne controlăm simţurile orientate în exterior. Ei ne spun – ba mai mult – ei ne şi arată cum trebuie să ne retragem, cum să obţinem legătura cu toate frumuseţile şi slava, care este în noi. În prima zi obţinem o legătură pentru ca să învăţăm cum trebuie să ne retragem din exterior, chiar dacă este pentru scurt timp. Primul pas e greoi.

Precum v-am spus, interiorul nostru este inundat de atâtea impresii din exterior, încât ele se reîntorc chiar şi în vise.Dacă voi vă aşezaţi să meditaţi, se ridică în noi lucruri de la sine, lucruri de care nici voi nu aţi visat. Acestea sunt impresiile incoerente şi multe, pe care le-aţi acumulat de-a lungul vieţii voastre. Aceasta este prima dificultate pe care o avem. Din acest motiv vin Maeştrii şi ne spun de unde primim aceste impresii, cum le putem controla şi cum trebuie să pătrundem în casă(corp). Vă spun sincer, servitoarele au încătuşat-o pe stăpâna casei! Una o trage într-o direcţie, alta în cealaltă. Rezultatul este că în întreaga casă totul este dat peste cap şi că e întuneric. Ce face Maestrul vostru când veniţi la El? El vă dă această învăţătură şi vă arată cum să ne retragem, cum să retrageţi atenţia voastră din exterior, cum să păşiţi în laboratorul corpului omenesc. El vă arată cum se eliberează atenţia de simţurile orientate în exterior, cum putem să ne ridicăm o perioadă de timp deasupra corpului şi cum se primeşte o legătură în interior. De la cine? De la Dumnezeu.

Ce e Dumnezeu? Dumnezeu e lumină, Dumnezeu e viaţă, Dumnezeu e iubire. Voi vedeţi lumină; voi primiţi o experienţă de la lumină, mai mult sau mai puţin. Simţiţi trezia şi vă simţiţi un pic separaţi de corp. Începeţi să vedeţi. Acum încă spunem: “ Acesta este corpul meu!“ dar practic niciodată nu ne-am văzut despărţiţi de corp. Atunci într-adevăr spunem: “ Corpul e ca şi un mantou, pe care-l putem dezbrăca!“

Dumnezeu e iubire, iar noi suntem o picătură din oceanul întregii iubiri

Această dragoste ne este înnăscută. Ea încolţeşte, iar când ea ajunge în legătură cu Puterea Divină care se manifestă şi cu Principiul Luminii şi cel al Sunetului, ea se revarsă. Aceasta este deci starea noastră, în ea se află suferinţa pe care trebuie să o înlăturăm. Din această cauză ne-am afiliat diferitelor şcoli ale gândirii, numite religii, ele fiind mijloacele pentru atingerea scopului.

Cine suntem noi? Suntem copiii luminii sub controlul minţii şi al simţurilor îndreptate în exterior. Noi ne identificăm atât de mult cu corpul nostru şi cu lucrurile exterioare, încât am uitat de propria noastră fiinţă, nemaivorbind de acea mare putere din noi, care controlează pe fiecare din noi în corp. Altfel am putea ieşi din acest corp. Dar acest lucru nu e posibil. Ambii ochi sunt deschişi, ambele urechi, ambele nări şi gura; totuşi nu putem părăsi corpul, din cauza puterii care este în noi şi ne controlează.

Care este sarcina unui Maestru? Şi ce este El? În exterior este om ca şi voi: El are tot aşa doi ochi, două urechi, două mâini şi două picioare. El vorbeşte ca şi voi, El mănâncă pentru a păstra corpul şi are îndatoriri pe care le face la nivel fizic, dar El este conştient de natura Lui divină. El e un colaborator conştient la Planul Divin, deşi El acţionează la nivel uman, ca să le ajute oamenilor ca şi om.

Deci trebuie să depăşim (iluzia sau neştiinţa). Şcolile noastre de gândire sau religiile s-au format cu scopul de a elucida misterul vieţii – pentru a ne elibera din plasa iluziei sau uitării. Noi nu ştim cine suntem. Un copil mic ştie mai bine decât noi. Dacă-l întrebaţi cine este, îşi deschide ochii, gura şi arată spre regiunea frunţii(lăcaşul sufletului). Când e adult şi îl întrebaţi atunci, veţi primi ca răspuns: „ Eu sunt domnul cutare şi cutare! Sunt creştin! Sunt un hindus! Sunt un musulman! „ Sau: “ Eu sunt un american! Eu sunt un francez! Eu sunt un neamţ! Eu sunt un indian!” Cine este omul de fapt? El este o fiinţă conştientă. Acest lucru l-am uitat însă. Ne îndepărtăm atât de mult de propriul nostru eu, încât uităm de tot.

Maeştrii vin să ne spună acest lucru. Ne vorbesc ca şi oameni, la nivelul oamenilor: „Omule, trezeşte-te! „sau ne vorbesc la nivel de suflet, la nivel de fiinţă conştientă: „ O, copii ai lumii, treziţi-vă! Voi dormiţi, sunteţi dominaţi de minte, atenţia voastră e risipită în lume şi s-a identificat cu ea. În exterior sunteţi treji, dar în interior dormiţi.„

Puterea Divină este deja în voi, ea vă aşteaptă

Adevăratul vostru loc de origine este locul de provenienţă al Tatălui vostru, al Atotconştientului, a întregii înţelepciuni. De ce sunteţi atât de ataşaţi de această lume materială, de aceste lucruri exterioare? Ele v-au fost date doar pentru scurt timp. Corpul e compus din materie şi se schimbă în fiecare moment al vieţii. El este ocazia de aur care ni s-a dat ca să ne realizăm, să ne recunoaştem pe noi înşine şi puterea ce ne controlează, care ne supraveghează în acest corp şi care ne controlează întregul univers.

Toţi Maeştrii spun acest lucru, dar cu diferite cuvinte, care au corespuns timpului în care ei au venit pe lume. Printr-un studiu comparativ al religiilor veţi constata că este aşa. Religiile au luat fiinţă pentru a ne elibera de toate aceste încâlciri, încât să ne putem recunoaşte pe noi şi pe Dumnezeu. Ei au fost mijloacele ce serveau scopului. Acea şcoală sau universitate este recunoscută, unde mulţi elevi sau studenţi îşi încheie studiile, sau ating un titlu academic. Noi ne-am afiliat acestora, dar am uitat care e ţelul. Pentru că noi aparţinem uneia sau altei religii sau ţări, ne identificăm cu ea. Au existat războaie religioase sau patriotice, în care au fost ucişi mii sau milioane şi încă şi acum pe mai departe se mai ucid oameni.

Atunci când Maeştrii vin, ne dau învăţătura din punct de vedere universal, ei îi consideră pe toţi copii ai Lui Dumnezeu, ca pe fraţi şi surori în Dumnezeu, căci cu toţii sunt controlaţi şi ţinuţi în viaţă de către aceeaşi putere supremă. Aceasta e situaţia noastră adevărată. Este o binecuvântare de a rămâne în religia de care aparţinem, dar dacă nu vă redobândiţi divinitatea pierdută, înseamnă că sunteţi legaţi încă. Din această cauză ne spun Maeştrii ce trebuie să facem.

În scrierile hinduse există o povestire despre un Pandit(foarte învăţat) sau un preot hindus. El a fost ministrul unui rege numit Prikshat. În fiecare dimineaţă citea din scrieri în curtea regală, în scrieri fiind menţionat faptul că cei ce aud scrierile şi trăiesc în conformitate cu ele, vor fi eliberaţi. Eliberarea(mântuirea) nu se primeşte după moarte, omul trebuie să o primească în timpul vieţii lui. De multe ori s-au citit aceste scrieri, zi de zi, lună de lună. Într-o zi regele Prikshat s-a gândit în felul următor: „ În scrierile acestea am citit că indiferent cine aude aceste scrieri, este mântuit pentru totdeauna. Eu însă sunt legat.„

Mintea e ca un judecător corect, ea spune şi motivul pentru care e legat omul. Dacă-i permiteţi să se gândească la acestea, ea este foarte sinceră(cu voi).

El i-a spus preotului: „ Ia uite, eu am auzit atât de des aceste scrieri. Îţi mai dau încă odată şansa să citeşti aceste scrieri de la început până la sfârşit, iar dacă eu nici atunci nu voi fi mântuit, o să dispun să fii omorât!„ Ce s-a întâmplat? În şapte zile scrierile au fost citite iar în ultima zi, preotul a venit acasă şi s-a culcat disperat: „ Mâine voi muri!„ Fiica lui era foarte deşteaptă. Ea şi-a întrebat tatăl : “ De ce eşti aşa de trist?“ – “Ah, draga mea fiică, mâine voi fi executat ! “  -  “De ce ? “  -    “Pentru că în scrieri este menţionat:oricine citeşte aceste scrieri şi le urmează, va fi mântuit. Însă eu ştiu că nici regele, dar nici eu nu suntem liberi. Ah, mâine voi fi executat, nu există scăpare! “  Fiica lui i-a spus:  “Bine, mâine dimineaţă mă voi duce la rege şi îi voi pune o întrebare “. Ea a mers în următoarea dimineaţă la rege şi el a întrebat-o : “De ce ai venit ? Fiica a răspuns : “ Am venit să vă dau răspunsul la întrebarea pe care i-aţi pus-o tatălui meu ! “-  “Care este răspunsul ? “ -  “ Aici nu vi-l pot da. Să mergem în sălbăticie, singuri, dumneavoastră şi cu mine! “ Ea a dispus ca şi tatăl ei să fie adus şi a dus două funii cu ea. Cu una l-a legat pe rege de un copac, iar pe tatăl ei de alt copac. Ambii erau legaţi de câte un pom. Ea a mers la tatăl ei şi a spus : “ Tată, poţi să-l dezlegi pe rege care e dincolo ? “ El a răspuns:  “ Cum aşi putea, doar şi eu însumi sunt legat! “  Atunci ea s-a dus la rege: “ Rege, aţi putea vă rog să-l dezlegaţi pe tatăl meu?“ -   “ Oh, fată prostuţă, nu vezi că sunt încătuşat? Cum poate cineva care e încătuşat, să elibereze pe altcineva?“ Şi acesta a fost lucrul pe care ea a dorit să-l arate, înţelegeţi voi? Aşa se întâmplă în realitate: noi suntem încătuşaţi la mâini şi picioare prin simţurile orientate în exterior. Noi nu ştim cum putem să ne eliberăm, atunci cum am putea elibera pe alţii?A te elibera de legături, este un lucru practic. Doar citirea şi ascultarea scrierilor nu este de ajuns. Trebuie să existe cineva care să ne dea o legătură în interior şi să ne arate în mod practic cum putem să ne retragem în interior pentru un timp anume, cum să ne ridicăm deasupra legăturilor simţurilor îndreptate spre exterior şi cum se deschide ochiul interior. Dacă am făcut odată acest lucru şi apoi prin exerciţii repetate îl facem din nou, vom avea succes. “ Dacă nu ai reuşit prima dată, încearcă din nou!“ Deci acest lucru îl face Maestrul.

Oricine poate cu un pic de exerciţiu să ţină o prelegere, să vă spună cum să vă rugaţi şi cum se realizează anumite obiceiuri şi rituri : putem învăţa cum trebuie să ne comportăm între timp, cum ne manifestăm bucuria sau seriozitatea – dar nu, nu este vorba de acest lucru. Aceasta este o chestie de practică. Cel ce are această ştiinţă şi are acea experienţă, este în stare să o dea şi în alt fel. El vă va da o experienţă cu care veţi putea începe, fie ea mai multă sau mai puţină.

Ce doreşte El de la noi ? El doreşte să ne reducem corpul şi mintea la linişte. Dumnezeu nu poate fi recunoscut cu ajutorul simţurilor orientate în exterior, a intelectului sau a energiilor din materie fină, numite “ Prana“. Doar ceea ce se aseamănă se poate recunoaşte. El nu poate fi recunoscut doar de către suflet, dacă se separă de simţurile orientate în exterior şi prin asta devine liber. Aceasta este o chestiune de practică. Acum înţelegem din punct de vedere intelectual acest lucru, dar cum putem să-l punem în practică ? Citind scrieri, rostind rugăciuni şi ţinând ceremonii, sunt acţiuni pe care le facem cu ajutorul simţurilor orientate în exterior. Dar aceasta(despre ce am vorbit aici) este ceva ce de abea începe când voi vă ridicaţi deasupra simţurilor orientate în exterior.Nici voi nu puteţi face acestea cu ajutorul intelectului sau al minţii, ci doar dacă vă liniştiţi intelectul.Puteţi să trageţi concluzii cu intelectul şi să ajungeţi la un rezultat, dar între timp tot mai funcţionează mintea prin gândire. Trebuie deci să reducem la linişte gândirea. Atunci sufletul se ridică şi va fi liber. Asta e tot ce trebuie să facem.

Ce face Maestrul când cineva vine la El ? Toţi cei zece slujitori – simţurile orientate în exterior – trebuie să fie sub control: auzul, văzul, mirosul, simţul gustativ şi cel tactil, ce acţionează prin organele de simţ ale urechilor, ochilor, nasului, limbii şi pielii. Dacă ele se află sub control, casa va fi în ordine. Fiecare slujitor îşi va îndeplini datoria: “Tu cureţi camera! Tu aranjezi scaunele să stea drept! Tu aprinzi luminile ! “ Totul va fi în ordine. Acesta este primul lucru care trebuie făcut. Cel ce este legat de bucurii şi plăceri exterioare – fie ele bune sau rele – nu se poate ridica deasupra corpului. Lord Krishna a spus : “Faptele bune şi faptele rele, ambele crează legături, precum lanţurile din fier sau din aur! “ Acesta este primul lucru practic pe care îl primim, atunci când venim la picioarele Maestrului. El vă arată calea prin care vă retrageţi în interior şi prin care vă ridicaţi deasupra simţurilor corpului pentru o perioadă. Un titlu academic nu se poate obţine într-o singură zi. Dar dacă voi primiţi odată ceva, exersaţi în mod regulat şi ascultaţi instrucţiunile Sale, veţi înainta. Cel ce azi e în clasele terminale, a fost şi el odată în prima clasă. Dacă celor ce azi sunt în primul an de studiu li se dă acelaşi ajutor, pot şi ei să ajungă în clasele terminale. De aceea se spune : “ Fiecare Sfânt îşi are trecutul lui şi fiecare păcătos are un viitor !“ Omul se poate schimba. Chiar şi hoţii pot deveni Sfinţi : Valmiki a fost un hoţ şi a devenit un Sfânt. El a povestit despre Ramayana cu optsprezece mii de ani înainte ca ea să se întâmple într-adevăr. Ceea ce vreau să spun este : Există speranţă pentru fiecare. Nu există nici un motiv pentru care omul să fie deznădăjduit. Totuşi noi trebuie să ne dezvoltăm experienţa care ni s-a dat, fără ca simţurile care se îndreaptă în exterior sau       fără ca intelectul să intervină. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne folosim intelectul.

Dacă aţi înţeles un lucru, atunci faceţi-l

Nu lăsaţi ca mintea voastră să se amestece. Căci dacă mintea se ţine de ceva(în timpul meditaţiei) şi trage concluzii aici şi dincolo, atunci acţionează intelectul. Atâta timp cât intelectul vostru nu este redus la tăcere, nu puteţi face niciun pas înainte. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l facem. Pentru a atinge acest lucru, veţi fi îndrumaţi să conduceţi un jurnal al analizei de sine. Recunoaşteţi acum necesitatea conducerii jurnalului ? Dar câţi dintre voi conduc un asemenea jurnal zilnic ? Mi-e teamă că nu sunt nici 10%. Acesta e motivul pentru care nu avansăm, deşi am primit ceva. Trebuie să avansăm, acest lucru e primul pe care-l învăţăm la picioarele Maestrului.

Care e diferenţa între un Maestru şi un om obişnuit? El e un om ca şi noi. E ca şi la medic, care prin studierea anatomiei ştie cum lucrează sistemul corpului, cum apar bolile şi cum pot fi vindecate. În mod asemănător suferim şi noi de o boală. Cel ce e experimentat şi competent, care trece de legăturile lui şi poate ajuta pe alţii, poate să se ridice deasupra tuturor acestora şi este numit Maestru. Asta înseamnă : Dumnezeu cel ce acţionează, este în El. Ştiţi voi cine vă poate da o legătură cu Dumnezeu ?

Fiul omului nu poate să o facă – singur doar Dumnezeul absolut, cel ce s-a manifestat. Atunci când El a coborât (la acest nivel), a învăţat oamenii calea cea mai înaltă. El cunoaşte calea şi chiar şi în corpul omenesc este conştient de acest lucru care trebuie făcut. Aceasta este diferenţa între un om şi un Maestru. Când veniţi la un asemenea Maestru, este deci primul lucru care trebuie făcut. Şi aici este deficienţa, vă spun eu vouă. Nouă ni s-a dat o experienţă, dar noi nu trăim aşa cum ar trebui. Suntem sustraşi de plăcerile exterioare, deşi ştim, că Dumnezeu e în noi – giuvaerul preţios, perla cu valoare inestimabilă – şi nu ne putem lăsa de lucrurile exterioare fără de valoare. Tagore, un poet cunoscut la nivel internaţional, spuse : “O Dumnezeule, văd că în tine se află o comoară mare. De ce nu pot să arunc murdăria şi lucrurile fără valoare  ale acestui corp ? “ O ştim foarte bine, intelectual cunoaştem adevărul. Ce spun Maeştrii ?

Dumnezeu prima dată, apoi lumea !

Şi ce spunem noi ? “ Prima dată lumea şi apoi poate Dumnezeu!“ Sincer spus nu tânjim după Dumnezeu, ci după lume. Ne rugăm Domnului. De ce ? Majoritatea noastră se roagă pentru lucruri lumeşti. Dacă nu i-ar fi posibil Lui Dumnezeu să facă posibile împlinirile rugăciunilor, nimeni nu s-ar mai gândi la Dumnezeu. Cel slab se roagă celui puternic. Indiferent ce vine din adâncul inimii noastre, El aude, căci El e deja acolo. El obsearvă toate acţiunile noastre.

Rugaţi-vă,căci  aşa vi se va da!

Aşa au spus toţi Maeştrii. Acesta e primul lucru ; am pus foarte mare accent pe acest punct, v-am rugat şi v-am indicat să faceţi acest lucru, v-am implorat în circularele mele şi în discuţiile mele – şi dacă nici acum nu o faceţi ? Noi ar trebui să o facem acum într-adevăr ! Acesta e primul lucru. Dacă o faceţi, ce se va întâmpla? Deşi aveţi ochii deschişi, veţi avea atâta control asupra percepţiei voastre, încât nu veţi vedea cu ochii deschişi. Acest lucru îl putem dezvolta. Newton a locuit într-o cameră ce era orientată spre stradă, şi a rezolvat probleme de matematică. El era atât de adâncit în ele încât nu a auzit o orchestră care a trecut pe lângă el. De ce? Dacă atenţia, care e expresia sufletului nostru nu este orientată la simţurile care sunt orientate în exterior, atunci ele nu funcţionează. Cineva a venit şi l-a întrebat pe Newton : “A trecut pe aici o orchestră? “ -  “ Nu“, a spus el,   “ Nu am observat nimic!“

Poate aţi făcut în viaţa voastră proprie experienţa că aţi fost atât de adânciţi în gânduri încât nu aţi auzit când cineva v-a strigat. Dacă cineva vine şi se aşează lângă voi, în timp ce sunteţi atât de adânciţi, nu observaţi acest lucru. Voi nu ştiţi cine vine şi cine pleacă. Acesta este antrenamentul atenţiei, se numeşte „ Surat yoga„.

Când atenţia (Surat) este concentrată, puteţi să staţi între sute de oameni şi totuşi să fiţi singuri. Şi acest lucru îl spune Emerson. Când el vroia să fie singur, mergea într-un restaurant, unde vin şi merg sute de oameni. Asta era aşa, pentru că el nu avea de a face cu nimeni. El era adâncit în propriile lui gânduri. Poate vă gândiţi să părăsiţi lumea şi să vă retrageţi în sălbăticie, dar şi acolo există animale şi pomi, iar atenţia noastră va fi atrasă în exterior.

Controlul tuturor simţurilor orientate în exterior este unicul lucru necesar

Cum se face acest lucru putem să învăţăm de la cei ce au făcut-o, prin a le urma indicaţiile. Poate aţi aflat în propria voastră viaţă că simţiţi un fel de linişte şi pace când vă retrageţi complet în interior; nu în fiecare zi, dar câteodată. Când sunteţi foarte adânciţi şi izolaţi de exterior, simţiţi mulţumire, linişte, noroc şi pace. Ce se întâmplă atunci? Dorim să simţim acest sentiment mai mult timp. Bineînţeles că dorim acest lucru.

Suntem copiii luminii, precum v-am spus. Originea noastră e sus, ca şi flacăra unei lumânări. Fiecare om doreşte să se ridice în sus. Chiar dacă întoarcem o lumânare în jos, flacăra se îndreaptă în sus.

Sufletul nostru e de la Dumnezeu, el e lumină

El este legat de corpul nostru prin simţurile îndreptate spre exterior. Când el e eliberat, se ridică în sus; este foarte normal. Atunci adevărata linişte vine de la sine. Cum se întâmplă? Prin retragerea atenţiei în interior şi prin intrarea în laboratorul corpului omenesc. Cât de bine vă simţiţi când intraţi într-o casă cu aer condiţionat după ce aţi fost afară în arşiţă! Este un lucru asemănător. Voi vă simţiţi foarte bine. Primiţi imagini din interior când Maestrul vine. El vă arată nu doar cum ne retragem în interior în laboratorul corpului omenesc, ci şi cum să ne ridicăm deasupra simţurilor şi cum primim o experienţă din lumea de dincolo.

Când e posibil acest lucru? Când mintea încetează să întrebe. Când intelectul se linişteşte, atunci Adevărul luminează şi vedeţi lumina. Dacă însă tot întrebaţi de ce este asta aşa, de ce este aia aşa, de ce nu a venit (acea experienţă anume), atunci mintea noastră nu e liniştită. Ea trebuie însă redusă la tăcere. Dacă aţi făcut acest lucru, primiţi experienţa Domnului sub forma Luminii şi Sunetului. Maestrul vă dă prima dată o experienţă despre cum ne ridicăm deasupra perdelei de fier a corpului astral, cauzal şi supracauzal. De la zi la zi primiţi mai multă fericire şi bucurie. Sfântul Tulsi Das spune că atunci când el s-a ridicat deasupra corpului şi a ajuns la nivelul cauzal şi a aflat de această fericire, el s-a gândit: „Aceasta e fericirea supremă, extremă! „ După ce a depăşit nivelul cauzal şi a ajuns la cel supracauzal şi chiar mai sus, a spus: „Nivelul cauzal este comparativ cu acesta un loc de insignifiant. „

Cei ce au gustat din acea fericire sunt aici în această lume, dar ei sunt legaţi – Maeştrii sunt subordonaţi instrucţiunilor Lui Dumnezeu. Ei doresc să se întoarcă. Când noi facem o asemenea experienţă interioară, ne dorim să mergem acolo. De ce nu vrem noi acum acolo? Pentru că găsim bucurie, noroc şi mulţumire în lucrurile exterioare. Ba mai mult, nu ne-a interesat niciodată să ne adâncim în lucruri şi să le studiem, ce este de fapt ceea ce ne dă noroc în lucrurile din exterior.

Noi suntem fiinţe conştiente. Cum poate să aibă o fiinţă conştientă bucurie, noroc sau mulţumire prin lucrurile materiale? Şi totuşi simţim – dar cum şi de ce? Noi suntem noroc întruchipat. Dumnezeu este întreaga fericire, bucurie, iar acest noroc ne este înnăscut. Atâta timp cât suntem identificaţi  cu ceva, norocul nostru se reflectă în acel ceva. Dacă însă ni se ia acel ceva, sau dacă noi trebuie să-l părăsim, simţim nefericire. Aşa că ne identificăm deci cu ceva, ce nu se schimbă, iar acest ceva este doar Dumnezeu. Orice noroc ce simţim prin lucruri exterioare, nu este cu adevărat în aceste lucruri, ci în noi înşine. El se reflectă în aceste lucruri atâta timp cât noi ne identificăm cu ele. Un suflet treaz strigă: “ O, Dumnezeule, cât eşti de frumos! Cât de minunat şi atotştiutor !“ El îşi vede înţelepciunea în toate lucrurile, căci el devine colaborator conştient la Planul Divin. El vede că Dumnezeu e cel ce face totul, nu sufletul însuşi.

Bineînţeles se ridică din nou întrebarea : “ Cum ai atins această stare? Tu spui că totul este frumos, totul e plin de fericire, în interior şi în exterior este manifestarea Lui, Dumnezeu e lumină, Dumnezeu este peste tot. Dar cum ai atins această stare ? Ce ai făcut ?“ Această întrebare e foarte naturală. Cred că noi cu toţii tânjim după această stare. Primul pas este: fiţi sinceri. Fiţi adevăraţi. Dacă nu spuneţi minciuni, vă veţi schimba. Faptele întunecate se fac în întuneric. Voi vreţi să mergeţi undeva unde nimeni nu vă vede. Orice lucru care necesită mascarea, este un păcat.

Doi oameni care căutau adevărul au venit la un Maestru. Maestrul le-a spus: “Vedeţi, aici sunt doi porumbei. Luaţi porumbeii şi omorâţii acolo unde nimeni nu vă vede ! “ Unul a fost foarte rapid. El a mers după un zid, unde nimeni nu l-a văzut, a omorât porumbelul şi apoi a venit în câteva minute înapoi. Celălalt băiat, săracul, nu a putut găsi un loc în care să nu-l vadă nimeni. De dimineaţă până seara a alergat încoace şi încolo, iar seara s-a întors înapoi fără să fi îndeplinit sarcina dată. Maestrul l-a întrebat : “ Cum? Tu nu ai fost în stare să omori porumbelul? “ – “ Nu stăpâne!“ – “ De ce nu? Nu ai putut găsi niciun loc în care să o faci?“ – “Nu stăpâne ! “ – “Cine te-a văzut ? “ – “Porumbelul însuşi m-a văzut! “

Urmaţi frumosul care vi se oferă.. Trăiţi după acesta, fiecare dintre voi trebuie să devină sol, vă spun eu.

Indiferent cine a primit corpul omenesc, are dreptul înnăscut de a deveni Dumnezeu. Aceasta nu este o exagerare. Dar noi nu urmăm aceste lucruri, asta nu e bine. O să vedeţi că din această cauză aţi primit jurnalele. Pentru ce există ele ?

Fiţi sinceri în gânduri, cuvinte şi fapte

Nu faceţi promisiuni false. Faceţi în aşa fel încât ceea ce gândiţi şi ce vorbiţi să fie unul şi acelaşi lucru, faceţi aşa ca inima, mintea şi limba să fie în concordanţă cu ceea ce aveţi în inima voastră. Puteţi să faceţi ceva rău atunci ? Câteodată facem ceva şi dacă cineva întreabă mai târziu, noi spunem : “ Nu am făcut nimic“. Nu este asta o minciună ? Dacă minţiţi odată, atunci trebuie să mai minţiţi de o sută de ori să acoperiţi această minciună. Vedeţi cum ne creem toţi mai mulţi ghimpi ! Un om sincer poate fi întrebat oricând, el vă va răspunde totdeauna acelaşi lucru; el nu trebuie să se gândească ce răspunde. Dar cel ce minte, trebuie să se gândească : “ Acestuia i-am povestit aşa, celuilalt aşa!“ El încearcă tot timpul să ascundă ceva. Dar pisica trebuie să iasă din sac.

Dacă voi sunteţi sinceri, vă puteţi schimba. Deci în primul rand avem nevoie de sinceritate. Dar nu aşa, ca oricine să vadă. Vedeţi, Dumnezeu din voi vede, Puterea Divină în voi vede. De aceea spun: Fiţi sinceri cu voi înşivă! Dacă sunteţi sinceri cu voi înşivă, sunteţi sinceri cu Dumnezeu, cu Maestrul vostru. Dacă sunteţi sinceri cu voi înşivă, nu trebuie să vă fie frică de nimeni pe lume – nici măcar în cele trei lumi. Acesta e primul lucru necesar.

Şi pe mai departe, dacă Dumnezeu în om  - polul uman, în care El se manifestă vă pune pe cale şi vă dă o legătură în interior, atunci acea Putere Divină e adevăratul Maestru, nu fiul omului.

El locuieşte în voi. Puteţi să faceţi ceva rău sau greşit când un copil de cinci ani şede lângă voi? Mai bine faceţi acel lucru în secret. Maestrul vostru spune întotdeauna : “ Când un copil de cinci ani şede lângă voi, doriţi să păstraţi lucrurile rele în secret.“ Dacă vreţi să faceţi ceva rău, evitaţi să fiţi văzuţi în timp ce faceţi acel lucru, deşi Puterea Divină însăşi e în noi şi obsearvă fiecare acţiune a noastră. Cum puteţi deci să faceţi ceva rău? Aveţi frică!

Odată în viaţă mi s-a întâmplat ca să se facă propagandă rea împotriva mea. Maestrul m-a rugat ca să iniţiez lunar la Satsang câte 250 de oameni. Bineînţeles că se nasc gânduri legate de concurenţă în asemenea caz, aşa a început marea propagandă împotriva mea. Am rămas liniştit, căci eram sincer cu mine însumi. Am ştiut : “ Dumnezeu e în mine, Maestrul e în mine!“ Ei au făcut în aşa fel încât opt luni de zile nu am putut vorbi cu Maestrul – asemenea oameni influenţi au fost implicaţi în acest lucru.

Odată fratele meu mai mare care era şi el iniţiat fusese la mine, iar eu i-am spus: “Dacă mergi la Maestru, întreabă-L dacă ai ocazia, dacă am păcătuit ceva. “ (Dar ochii Maestrului meu mi-au confirmat deja, înţelegeţi?) Când fratele meu l-a întrebat, Maestrul a spus: “El nu a făcut nimic greşit, nici în mod conştient, nici din greşeală. Dar neobişnuit e faptul că el, deşi i se reproşează atâtea lucruri, nu a venit niciodată la mine să-mi spună că această propagandă care se extinde, nu este adevărată. “

Nu i-am pus Maestrului  meu niciodată vre-o întrebare, în afară de vre-o două sau trei la început, când L-am întâlnit. Aşa că L-am rugat bine înţeles : “Aşi dori să vin câteva minute la tine ! “ -  “Da, eşti bine venit! “ – Noaptea când toţi au plecat, El a spus: “ Intră si închide uşa ! “ Am stat lângă El şi I-am spus :  “Maestre, nu de aceea am venit la tine pentru că ştiu că eşti în mine, că observi fiecare acţiune a mea şi că ştii chiar ceea ce am să fac. Din acest motiv  nu am venit la tine. “

Fiţi sinceri, vă spun eu. Aceasta este o calitate foarte importantă. Dar noi nu ne ocupăm de ea. Noi îl vindem pe Profetul Iosif pentru câteva monede ridicole. Vă riscaţi viaţa voastră eternă pentru câteva lucruri lumeşti. Fiţi sinceri. Aveţi frică. : “El mă vede! El mă obsearvă! “ Acestea sunt două condiţii(pentru evoluţia spirituală).

Al treilea lucru este: El vă dă legătura cu acea putere, cu Cuvântul, şi vă arată cum vă puteţi ridica în interior şi cum puteţi intra în legătură cu Naam sau cu Cuvântul, cu Principiul Luminii şi cel al Sunetului. Faceţi în mod regulat şi zilnic această legătură. Aceasta e pâinea vieţii.

Nu rataţi acest lucru. Dacă faceţi acest lucru, ce se va întâmpla? Veţi înainta zi de zi şi veţi găsi pacea interioară şi bucurie. Toate rugăciunile pe care le spuneţi şi toate formele exterioare ale venerării vor fi binecuvântate. Dacă vă rugaţi, Îl veţi vedea înaintea voastră. Ceea ce citiţi în scrieri, va deveni aievea pentru voi. Aceste lucruri le veţi afla şi veţi dobândi pacea întreagă. Când sufletul vostru va fi retras, veţi intra în legătură cu Puterea Divină. Cu cât conştiinţa voastră intră mai mult în legătură cu omniscienţa, cu atât se va revărsa mai mult de bucurie, pace şi ştiinţă.

Dumnezeu este omniscienţă

Maeştrii nu vorbesc niciodată de la nivelul intelectului, ci ei spun ceea ce vine direct din interior. Emerson spune :  “Gândurile care vin, fără să ne gândim, sunt întotdeauna perfecte! “ Ce face Maestrul? El îi iubeşte pe toţi, chiar şi păcătoşii. Pentru un păcătos are chiar mai multă compasiune şi iubire,căci îl vede ca pe copilul Domnului. Munca Lui e să  întrunească toţi copiii Domnului. Aşa că trebuie să vă pregătiţi pentru drum. Totuşi e nevoie de ceva mai mult.

Se pune întrebarea: “Cum ai devenit iubitul Lui Dumnezeu şi Dumnezeu iubitul tău ? “ – Puteţi înţelege după exemplul unei femei tinere: ea îi este devotată soţului ei cu inima şi sufletul. Ea e sinceră cu el şi trăieşte aşa cum o doreşte el. Care va fi rezultatul ? Ea îşi iubeşte soţul şi el o iubeşte pe ea tot mai mult. Dacă el vede că ea are nevoie de ceva sau doreşte ceva, atunci el îi va oferi ei totul, fără ca ea să ceară ceva. Soţia îşi iubeşte soţul iar soţul îşi iubeşte soţia. Acesta este un exemplu lumesc. Când Maeştrii îşi vestesc învăţătura, ei o prezintă în două feluri (spiritual şi lumesc).

Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu vin în legătură cu El, iar dacă îi sunt foarte devotaţi, nu vor mai acţiona potrivit voinţei lor. El îi iubeşte foarte mult. Maeştrii Îl iubesc pe Dumnezeu şi Dumnezeu Îi iubeşte pe Maeştri. În realitate Maestrul e Dumnezeu, care acţionează prin polul omenesc. Se ridică întrebarea : “Cum putem să devenim iubiţii Domnului? Pur şi simplu prin a face ceea ce ar face fiecare fată tânără, fiecare femeie. Dacă o fată e logodită şi îl are pe logodnicul ei legat cu adevărat în inimă, ea se gândeşte tot timpul la el, nu-i aşa ? Acest lucru are o reacţie în inima celuilalt – atunci ea e în inima lui, iar el în inima ei. Aşa se dezvoltă receptivitatea. Şi ce produce ? Unul dintre ei va face ceea ce face celălalt.

În India există o poveste despre un profesor care îşi iubea foarte mult elevul. Elevul avea un scris ilizibil. Profesorul îl iubea atât de mult, încât şi el a început să scrie urât. Acesta este destinul iubirii, vă spun eu. Iubirea are influenţă mare. Un Sfânt s-a rugat în felul următor : “O, Dumnezeule, Tu m-ai eliberat de lume şi de toate cătuşele ei. Acum ai grijă de tine, căci acum eşti Tu mai ataşat (prin iubire) decât mine ! “ Aceasta arată cum putem să devenim iubiţii Domnului, atunci când Îl ascultăm.

Dacă mă iubiţi, urmaţi-mi poruncile ! Lăsaţi cuvintele mele să sălăşluiască în voi şi locuiţi voi în mine !

Ei bine, acest lucru este posibil. Dar noi încă nu ascultăm de poruncile Maestrului. A cui greşeală este dacă voi nu faceţi progrese sau dacă progresaţi doar puţin sau chiar pierdeţi tot ce aţi avut ? Corpul omenesc este ocazia de aur care ne-a fost dată. Cei ce au primit corpul omenesc, au dreptul înnăscut de a-L recunoaşte pe Dumnezeu, vă spun eu. Însă noi risipim această ocazie pentru nimicuri – pentru câteva plăceri pe care le primim prin simţuri. Acum verificaţi-vă şi vedeţi unde vă aflaţi.

Următorul lucru e puritatea. Ce aşteptări are un soţ de la soţia lui ? Aşteaptă ca ea să fie pură. Ea ar trebui să-l iubească doar pe el, căci Dumnezeu i-a dat-o ca tovarăşă şi a unit-o cu el. Ea ar trebui să-i fie consacrată soţului ei. Acesta e un exemplu lumesc. Tot aşa ar trebui să fie şi cineva care-L iubeşte pe Dumnezeu, să-I fie consacrat şi să nu permită nimănui să fie între el şi Dumnezeu. Ceea ce face el, face pentru Dumnezeu. Tot ce face soţia – toate lucrurile pe care le face în casă, fără a aştepta plată sau mulţumiri pentru tot ce face – ea face pentru a câştiga iubirea soţului ei, nu-i aşa ? Aceasta este puritatea gândurilor, care este necesară. Jurnalul v-a fost dat ca să dezvoltaţi sinceritatea, iubirea către Dumnezeu şi iubirea pentru toţi. Iubiţii pe toţi de dragul Lui.

Iubiţi-L pe Dumnezeu din inimă, cu toată puterea, cu tot sufletul şi cu întreaga minte!

Iubiţi întreaga omenire. Vedeţi-L pe Dumnezeu în fii şi fiicele voastre, în soţul sau soţia voastră. Fiţi sinceri. Ce fel de iubire e aceea când noi odată îl iubim pe unul, apoi mergem la altul? Iubirea care e schimbătoare nu e iubire. Aşa trebuie să iubim pe toată lumea de dragul Domnului, căci El trăieşte în fiecare inimă. Nu există nicio inimă fără ca El să fie în ea. Noi ar trebui să fim puri şi să fim supuşi doar Domnului, nu altora. Chiar dacă vă iubiţi Maestrul, Îl iubiţi de aceea pentru că Dumnezeu e in El. Fiul Domnului în care acţionează acea putere este binecuvântat; iar această putere este şi în voi. Aşa puteţi câştiga deci iubirea soţului vostru, iar el va face totul pentru voi, vă spun eu.

Maeştrii explică aceste lucruri în mod lumesc. Un Mahatma a spus : “Maeştrii sunt muncitorii în casa Domnului, indiferent de ceea ce fac, Dumnezeu nu le refuză nimic, ei sunt fii Lui dragi ! “ Maulana Rumi (Sfânt din Persia) spune: “ Când a fost trimisă o săgeată din cer, atunci Maestrul(cine e Maestrul? Dumnezeu în El, nu corpul omenesc) are puterea ca să întoarcă săgeata din zborul ei înapoi. “ Se pune întrebarea: “El e mai presus de Dumnezeu? “ Nu! Dumnezeu Îl iubeşte. Indiferent ce face El, (Dumnezeu prin El) este acceptat de Dumnezeu. Maestrul spune : “Suntem legaţi, o, Dumnezeule! “ Tu însă ne poţi elibera. Dar cine te va elibera pe Tine? Tu eşti legat prin legăturile mătăsoase ale iubirii, care sunt mai puternice decât lanţurile din fier ! “ Aceasta e calea pe care putem atinge această stare. Ce recunoaşte sufletul atunci? El recunoaşte: “Nimeni pe această lumen u este mai fericit decât mine! “, căci Dumnezeu îl iubeşte.

Dacă o soţie ştie că soţul ei o iubeşte, cât este ea de fericită! Un aşa iubit al Domnului – sau iubită – aşi spune eu acum(căci adevăratul nostru soţ e Dumnezeu, El e soţul sufletului, nu al corpului. Pentru corpurile noastre avem tovarăşii noştri; corpurile noastre sunt pentru ei) – simt că Dumnezeu îi iubeşte. Cât de fericită este fiecare soţie care este convinsă în inima ei că soţul ei o iubeşte! Dacă simţi că Dumnezeu te iubeşte, nu mai trebuie spus nimic şi nu mai trebuie cerut nimic. O rugăciune vine din inima unui om slab. Dacă cineva se află în braţele Domnului şi dacă este convins de Măreţia Lui, dacă Dumnezeu e al tău, iar tu eşti al Lui, atunci nu se mai spun rugăciuni.

Şi-a făcut vre-o dată o femeie care e căsătorită gânduri referitoare la traiul ei? În vest este altfel: şi femeile căsătorite exercită meserii; dar în est, femeia căsătorită nu îşi face gânduri niciodată despre haine sau mâncare. Ea spune: “ Sunt căsătorită“. Dacă îi aparţineţi, este datoria Lui să se îngrijească de voi. Acestea sunt sentimentele unui iubit al Domnului sau ale unei soţii. Dacă cineva vine la ea şi o întreabă de experienţele ei avute, ea va spune: „Am văzut că în mine a răsărit cel mai strălucitor soare! „

Dumnezeu este lumină!

Acea lumină vine, dacă ne ridicăm un pic deasupra perdelei fizice; când scuturăm cătuşele astrale şi cauzale, această lumină se face tot mai multă şi se face comparabilă cu lumina a bilioane şi trilioane de sori. Dar încă şi acest lucru este încă dualitate. Voi vedeţi lumina. Aşa sunt doi: cel ce vede şi ceea ce el vede. Noi trebuie să mai înaintăm un pas, gândiţi-vă la acest lucru!

A fost odată un mare Sfânt pe nume Shankara. El a spus: “ O, Dumnezeule, ştiu că nu există nicio diferenţă între tine şi mine, totuşi eu sunt al Tău, dar Tu nu eşti al meu, căci valul este o parte din ocean, dar oceanul nu este parte din val.“

Când vedeţi acea lumină a tuturor luminilor, veţi urca în ea, veţi fi una cu El

Acesta este ţelul final. Veţi fi ridicaţi de acea lumină strălucitoare şi veţi fi ridicaţi într-o stare, care e situată deasupra tuturor religiilor, în care se manifestă puterea Cuvântului – o stare dincolo de cuvinte, numiţi-o cum vreţi voi. Acesta este scopul nostru, ţelul nostru care e situat înaintea noastră, a tuturor.

Trebuie să ne considerăm norocoşi că am primit corpul omenesc. Dar totuşi, căt ne-am dezvoltat noi? Marea parte a vieţii noastre a trecut. Din fericire, noi am găsit prin milostenia Domnului pe cineva, în care Dumnezeu se manifestă. El ne-a pus pe cale şi ne-a dat o experienţă, cu care noi putem să începem. Au trecut ani şi unde ne aflăm noi? Noi nu am ajuns mai departe, pentru că nu am ţinut cont de aceste lucruri, precum v-am spus deja.

Vă dau esenţa a ceea ce au spus toţi Maeştrii care au venit din timp în timp. Acest lucru nu vă cere să vă schimbaţi religia, nu cere şcoli lumeşti, rituri sau ceremonii. Ridicaţi –vă pur şi simplu deasupra simţurilor corpului. Folosiţi în cel mai bun mod treptele pregătite deja. Ele sunt destinate pentru a dezvolta devotament şi iubire pentru Dumnezeu. Dacă totuşi rămâneţi acolo, aveţi grijă ca lumina care vi s-a dat, să nu devină întuneric.

Prin milostenia Domnului am avut norocul de a veni aici să vă văd pe toţi. Vă iubesc pe toţi, fiecare dintre voi  - nu prin mine, ci prin Dumnezeul din mine, prin Maestrul din mine. În acest lucru nu există obligaţii. Dacă tatăl îşi iubeşte copiii, face orice pentru ei, pur şi simplu. Tot aşa vă iubesc pe voi şi doresc, ca voi să-L iubiţi pe Dumnezeu în mine, şi pe Dumnezeul din voi. Ce trebuie făcut pentru acest lucru? Supuneţi-vă şi veţi evolua. Înţelegeţi exact motivul pentru care aţi primit jurnalul şi trăiţi în conformitate cu el. Cu cât trăiţi mai mult aşa cum scrie acolo, cu atât veţi înainta mai mult. Cei ce au un fundal bun, dar nu respectă aceste lucruri, vor fi depăşiţi de cei ce sunt noi pe acest drum, dar se supun.

Cea mai mare parte a acestei vieţi în corpul omenesc este deja trecută, dar pentru puţină plăcere în exterior îl vindem pe Iosif pentru câteva monede de argint. Gândiţi-vă cu atenţie; nu trebuie să vă oblig, apelez doar la înţelepciunea voastră sănătoasă. Este înspre binele vostru şi spre bucuria mea. De ce? Maestrul meu – Dumnezeu în El -  mi-a dat această îndatorire. Dacă eu am succes sau nu, nu mă priveşte; eu nu am decât să fac ce pot mai bine. Este Dumnezeu din mine(care acţionează); iar voi primiţi ajutor, fără să trebuiască să vă rugaţi să -l primiţi.

După aproximativ o săptămână vă voi părăsi fizic, dar nu şi spiritual. Aceste trei sau patru luni pe care le-am putut petrece împreună, au fost cele mai bune, ocazia de aur. Nu ar trebui să subapreciem prezenţa fizică a Maestrului. Dar voi puteţi primi aceeaşi vibraţie şi de la mii de mile depărtare.

Dumnezeu e în voi!

Maestrul e Dumnezuel din oameni, şi nu corpul omenesc, gândiţi-vă la acest lucru! El este deja în voi. Trăiţi pur şi simplu după acestea, aşa veţi trage cele mai bune foloase din acest corp omenesc, şi veţi deveni precum v-am spus şi voi iubitul Maestrului. Mulţumesc.