Cunoştinţa spirituală este o ştiinţă regulară. Precum doi şi cu doi fac în mod clar patru,tot aşa este şi cunoştinţa spirituală clară şi limpede şi nu lasă loc pentru modificări.

Sant Kirpal Singh

Prelegere a Lui Sant Kirpal Singh, ţinută în 1 ianuarie 1964 în Miami

 

În primul rând trebuie să ştim, ce înseamnă iniţierea. Iniţierea nu este o ceremonie, nu e un rit, nu e un ritual, nu e o aducere de ofrandă. Este ca şi într-o şcoală, în care se învaţă o lecţie. La această lecţie se explică prima dată teoria interioară iar apoi se dă o experienţă interioară.

Noi suntem cu toţii copiii Domnului. Dumnezeu e lumina şi şi noi suntem lumină, din aceeaşi esenţă ca şi Dumnezeu. Dar lumina noastră e învăluită de diferite învelişuri – cel fizic, astral, cauzal şi supercausal. E ca şi la o lampă, care este învelită în două, trei sau patru învelişuri, pare că acolo nu ar fi lumină. Dacă se îndepărtează unul din straturi, se vede ceva lumină, dacă se mai îndepărtează încă un strat, se vede şi mai multă lumină, dacă se îndepărtează toate straturile, se vede că totul este lumină. Tot aşa suntem noi lumina, copiii luminii, dar noi suntem înveliţi de atâtea straturi. Iniţierea înseamnă să ne ridicăm sufletul şi să dăm jos straturile: prima dată stratul corpului fizic, ce este denumit perdeaua de fier. Aceasta înseamnă ridicarea sufletului deasupra simţurilor fizice, deschiderea ochiului interior pentru a primi o experienţă a luminii, şi de asemenea deschiderea urechii interioare, pentru a auzi vocea Lui Dumnezeu sau muzica sferelor. Asta înseamnă de fapt iniţierea: a fi iniţiat în lumea de dincolo.

“Învăţaţi să muriţi, pentru a putea începe să trăiţi.” Ce trebuie noi să facem pentru asta? Noi suntem suflete, fiinţe conştiente, locul sufletului nostru se află în spatele ochilor. Cu siguranţă că aţi văzut pe cineva murind: viaţa se retrage înapoi, de jos, se ridică în spatele ochilor, iar ochii se întorc în sus. Apoi urmează aşa zisul ultim act, pe care îl numim moartea. Locul sufletului în corpul nostru este deci în spatele ochilor, dar el luminează întreaga încăpere - întregul corp. Razele sufletului, s-ar putea zice, care învigorează întregul corp, trebuiesc retrase şi adunate în spatele ochilor. Acolo se deschide ochiul interior sau ochiul unic şi noi vedem lumina Divină. De aceea a spus Hristos: “Dacă ochiul tău este unul, atunci întregul tău trup va fi lumină.”

Acum avem doi ochi, cum pot ambii ochi să devină unul singur? Aceasta este o întrebare referitoare la practică. Toţi ceilalţi Maeştri au spus la fel, ca cel de-al treilea ochi , care se află în spatele ochilor, ar trebui deschis. Dar el se deschide doar, dacă curentul vieţii noastre, curentul simţurilor noastre se retrage în spatele ochilor. Acesta este primul pas.

Au fost numite multe căi, dar majoritatea lor au fost născocite de către oameni. Ele ne furau timpul, sunt dificile şi periculoase iar în ziua de azi noi nu mai suntem în stare de aşa ceva. Aceste căi folosesc sistemul Prana, respiraţia, etc., sau încearcă prin lupta intelectului să se ajungă la un final – dar toate acestea nu înseamnă a vedea.

Este deci vorba de o analiză practică de sine: cum se poate cineva ridica deasupra corpului, cum se moare încă în timpul vieţii.

Plutarch spune: "Aceia care au fost iniţiaţi în lumea de dincolo, sufletul acelora, face aceeaşi experienţă ca şi în timpul morţii.“

Deci trebuie să ne retragem sufletul la locul lui, în spatele ochilor. Dacă voi înşivă puteţi face acest lucru, e bine. Fiecare poate sa încerce: un orb are nevoie de ochi ca să poată să vadă. Dacă nu puteţi acest lucru, atunci aveţi nevoie de ajutorul cuiva, care cunoaşte drumul, şi care este competent pentru acest lucru. Cine are competenţa necesară? Nu fiul omului, găndiţi-vă la asta. Este Dumnezeul din el, Dumnezeu, care se manifestă în el, care este în stare printr-un gând să ridice sufletul nostru fără nicio oboseală deasupra legăturilor minţii. Cu un singur gând Dumnezeu a făcut toată creaţia. Bineânţeles că Dumnezeu locuieşte în fiecare inimă. Nu există inimă fără de El, dar El nu s-a manifestat, acolo. Din ce cauză e aşa? Sufletul nostru este sub controlul minţii, mintea la rândul ei stă sub controlul simţurilor orientate către exterior şi atenţia noastra va fi împrăştiată în lumea exterioară: noi suntem identificaţi cu lumea. Astfel că nu cunoaştem această Putere, deşi ea bineînţeles că există. La retragerea atenţiei noastre din exterior şi ridicarea deasupra simţurilor, ni se deschide ochiul şi noi vedem, că ea e acolo. “Dacă vei închide porţile templului corpului, vei vedea lumina cerurilor.”

Asta înseamnă iniţierea în realitate. Înainte de a veni la El, ochiul nostru interior şi urechea noastra interioară sunt închise. Ele sunt “zăvorâte”, precum se spune în scripturi. Atunci cineva... cine este acela? Dumnezeul din El, care s-a întruchipat - vine să-l întâlnească pe cel care într-adevăr tânjeşte de dorul de Dumnezeu. Există pâine pentru cei înfometaţi şi apă pentru cei însetaţi. Maestrul apare, atunci când elevul este pregătit. Acest lucru a fost stabilit aşa de catre Dumnezeu, nu de către oameni. Dacă El vede că un copil are nevoie de El, atunci El are grijă ca să conducă un asemenea căutător al adevărului acolo, unde El este manifestat.

Acest Dumnezeu manifestat este competent să-i dea experienţa luminii şi să îl lase să audă muzica sferelor. Asta înseamnă iniţierea. De aceea Hristos a spus elevilor Lui: ”Binecuvântaţi sunteţi voi, cei care auziţi lucruri, pe care vechii profeţi şi învăţaţi nu le-au putut auzi.” (Matei 13: 17)

Există deci ceva ce se poate vedea şi auzi – glasul Domnului e de auzit şi lumina Domnului e de văzut. Acestea sunt deja în noi, este Puterea ce controlează, cea care ne ţine în corp, altfel ne-am părăsi corpul: ambii ochi şi ambele nări sunt deschise, dar nu putem părăsi corpul.

Deci exact aceasta se înţelege prin iniţiere. Acest lucru nu afectează nici o religie, pentru că religiile sunt şcolile gândurilor noastre, la care ne-am afiliat, pentru a dobândi acest adevăr. Adevărul este unul: Dumnezeu este lumină, iar Dumnezeu este muzica sferelor. În realitate Maestrul nu defineşte un orb ca pe cineva care nu are ochi, ci ca pe cineva, a cărui ochi interior este închis. Conform terminologiei sfinţilor, acela e orb, a carui ochi interior este închis, deşi faţa sa are doi ochi.

Când voi veniţi la El, sunteţi orbi. Dacă El vă dă o şedinţă de meditaţie, voi vedeţi lumina şi puteţi să mărturisiţi acest lucru. Când vă întoarceţi, nu mai sunteţi orbi. Dacă voi închideţi ochii, vedeţi întuneric. El care este competent, înlătură vălul întunecimii, iar lumina străluceşte. Voi înşivă mărturisiţi că aşa este – asta înseamnă iniţierea. Aici începe ABC-ul. "În casa Tatălui meu există multe încăperi." Acela care este competent să vă ridice sufletul în lumea de dincolo şi care e în stare să vă dea o experienţă a Luminii Divine şi a Glasului Divin, este competent ca să vă conducă atunci când vă veţi ridica deasupra simţurilor corpului şi traversaţi fiecare nivel. Este Dumnezeul din El, pe care  Îl numim: Puterea Divină, Puterea Maestrului, Puterea Christică. Acesta este ţelul suprem, care se află în faţa noastră ca oameni, şi doar acest sens îl are legătura noastră la diferitele religii. O să vedeţi, că un adevărat creştin este definit ca cel care vede lumina Domnului. Tot aşa este definit în scrieri şi un adevărat hindu, sikh, musulman, etc. ca fiind cineva care vede lumina Domnului. V-aţi afiliat diferitelor şcoli de gândire; acesta este primul pas. A rămâne la aceeaşi şcoala sau colegiu, la care va-ţi afiliat, este o binecuvântare. Dar, dacă nu vă atingeţi scopul, atunci după părerea mea, voi nu aţi obţinut întregul beneficiu pentru care v-aţi înscris la aceasta şcoală.

Noi am făcut primul pas, care este necesar de făcut pentru a pregăti terenul, acest prim pas este de a citi scrierile, a spune rugăciuni, a face anumite rituri şi rituale. Dar care este sensul lor? Dacă noi citim scrierile, ştim ce au spus Maeştri despre această temă. Dar voi puteţi înţelege adevăratul înţeles al scrierilor doar atunci când sunteţi împreună cu cineva, care cunoaşte drumul. Cei ce încearcă să interpreteze scrierile doar la nivel de intelect, nu pot face faţă acestui lucru. Se spune că Dumnezeu este lumina, dar intelectualii spun că este lumina intelectului. Totuşi este lumina adevarată. Raza de acţiune a cititului scrierilor se termină în noi, prin a ne trezi interesul de a dobândi aceleaşi experienţe, ca şi cele pe care le-au avut Maeştri în viaţa lor. Ce importanţă le revine riturilor, ritualelor şi rugăciunilor?

Ele ar trebui să dezvlote în noi dragoste şi dăruire faţă de Dumnezeu. Sunt acţiuni bune, care sunt necesare în a pregăti terenul. Şi totuşi a vedea ceva, stă deasupra tuturor lucrurilor. Sufletul începe să vadă, atunci când este eliberat de minte şi de simţurile orientate în afară. De aceea spun toţi Maeştrii: “ Omule, cunoaşte-te pe tine însuţi.!”

Asta se înţelege deci prin iniţiere. Dacă vin în lume Maeştrii, ei nu reprezintă o religie anume. Ei ne declară pur şi simplu cea mai înaltă învaţatură, de care toţi Maeştrii au vorbit şi pe care noi am uitat-o, dar pe care Maeştrii au reînviat-o. Cine dă din nou viaţa? Numai Dumnezeul din ei. De aceasta avem nevoie.

În primul rând :Cine va poate face legatura cu Dumnezeu? Doar milostenia Divină va poate face legătura cu Dumnezeu. Primul lucru este de a preda totul Domnului. În al doilea rând trebuie să facem câţiva paşi pregătitori: o alimentaţie strict vegetariană – carnea, peştele, carnea de pasăre şi ouăle trebuiesc evitate. De ce? Oamenii gândesc poate, că acestea le dă putere. Dar ce mănâncă animalele? Şi ce puternice sunt! Puterea se măsoară în cai putere. În vest se propagă foarte mult acum alimentaţia vegetariană. Până acum s-au ţinut deja 15 congrese mondiale pentru vegetarianism, şi numai unul dintre congrese s-a ţinut în India, 14 s-au ţinut în vest. Peste tot se propagă alimentaţia vegetariană. Oamenii şi-au dat seama că alimentaţia vegetariană este din orice privire superioară celei cu carne. Acesta este unul dintre motive. Al doilea motiv este că trebuie să ne avem plăcerile sub control. Noi trebuie să evităm tot ce ne aprinde plăcerea. Acesta este cel mai important aspect. Dacă un medic vă sfătuieşte să  nu mâncaţi hrană solidă, voi trebuie să-i urmaţi sfatul. Este un ajutor. În acelaşi mod trebuie ca noi care suntem fiinte conştiente, să devenim şi mai conştienţi. Tot ce ne dăunează treziei noastre, trebuie să evităm. Asta înseamnă: toate substanţele care ne înşeală simţurile  - toate! Şi încă pe lângă asta  să aveţi un caracter bun. Acestea sunt punctele care sunt necesare, factorii ajutători pentru a fi iniţiat. Iar dacă primiţi iniţierea şi nu trăiţi în mod corespunzător – “Aveţi grijă, ca lumina din voi să nu devină întunecime.”

Asta înseamnă iniţierea şi aceştia sunt paşii pregătitori. Există pâine pentru cei înfometaţi şi apă pentru cei însetaţi. Poate că ştim ce trebuie să facem, din cauza reacţiilor din trecut, sau pentru că noi am trecut prin diferite suişuri şi coborâşuri în viaţă, sau datorită puterii noastre de discernământ. Atunci avem în noi dorinţa dupa un loc de refugiu sigur, un port, unde putem să mergem. Dumnezeu vede când se ridică această dorinţă în om, pentru că El este în noi. El se îngrijeşte ca să ia măsurile de a ne aduce în contact, acolo unde putem să fim iniţiaţi în lumea de dincolo. Acest lucru nu are de a face cu vre-o religie anume, este principiul de bază al tuturor religiilor, pe care l-am uitat, asta e totul. Dacă voi studiaţi religiile şi le comparaţi, veţi ajunge la această concluzie. Ei cu toţii spun acelasi lucru: lumina şi sunetul sunt calea ce duce înapoi către Dumnezeu. Acestea sunt cele două aspecte ale Puterii Divine care acţionează.

Rămâneţi unde sunteţi; nu este necesar să vă schimbaţi religia. Fiţi pur şi simplu sinceri faţă de religia voastră. Eu i-am întâlnit pe majoritatea conducătorilor religiilor şi pe  clericii majorităţii religiilor. Aceste învăţături sunt scrise în scrierile lor, dar ei înşişi nu au cunoştinţă de acestea. Ei cunosc doar primii paşi, şi ei nu vorbesc de aceste lucruri (interioare). Dacă ei ar da indicii asupra lor, oamenii ar spune:” Vă rog să ne-o daţi(experienţa practică).” Ce ar fi atunci? Aşa ei mai bine nici nu amintesc de ea. A se înşela este un lucru omenesc. Noi uităm. Aşa vin din timp în timp Maeştrii care ne reînvie lecţia uitată. Deci nu este vre-o religie nouă, nicio credinţă nouă, nicio comunitate nouă. Asta ajută pe oricine să rămână loial învăţăturilor Maestrului sau, de care aparţine. Asta este tot. Eu cred că aceasta explică ce este iniţierea şi care sunt condiţiile şi factorii ajutători pentru iniţiere.

Maestrul obişnuia sa dea un exemplu: Într-o casă au trăit o maimuţă şi o capră. Când gospodina casei lasă laptele nesupravegheat, maimuţa bea în fiecare zi laptele şi un pic din lapte mânjea în jurul botului caprei. Când stăpâna casei venea din nou, ea bătea capra, pentru că botul ei era mânjit cu lapte şi ea credea că capra este cea care a băut laptele. Capra este ca şi corpul nostru, iar maimuţa este ca şi mintea noastră. (Corpul trebuie să suporte reacţiile pe care mintea le crează). De aceea noi trebuie să fim foarte conştienţi. Cum putem învinge mintea? Prin a trăi în viaţă cu ceea ce este doar necesar. Mintea va încerca să vă facă să trăiţi peste necesităţile voastre, aceasta este dorinţa minţii. Primul şi cel mai important principiu de bază al Maeştrilor a fost de a trăi doar în limita necesităţilor. Pentru că dacă depăşiţi această limită a necesităţilor, veţi crea repercursiuni.

Cum putem noi să  evităm repercursiunile? Cum putem noi să mergem întotdeauna pe drumul pozitiv? Gândiţi-vă cu fiecare respiraţie făcută la Puterea Maestrului. Fiţi conştienţi la fiecare respiraţie, că voi nu aveţi voie să vă irosiţi respiraţiile. Ce fac oamenii? Îşi închid ochii şi se gândesc cum şi-au savurat viaţa şi lucruri asemănătoare, iar acest lucru crează repercursiuni. Noi ar trebui să uităm trecutul, nu vă mai gândiţi la ceea ce s-a întâmplat cu o zi sau mai mult înainte. Dacă aceste amintiri se ridică în voi, faceţi Simran. Nu vă gândiţi la trecut. Pentru că dacă nu aveţi rezolvare (pentru ceea ce s-a întâmplat în trecut), fiecare gând o să facă să vi se fure ceva, şi crează o repercursiune interioară. Noi trebuie deci să fim foarte conştienţi în  viaţa noastră de zi cu zi, pentru a nu crea repercursiuni. Nu ajunge să primim iniţierea, ci este important, să păstrăm (nivelul pe care ar trebui să-l aibe iniţiatul). Acest lucru este de foarte mare importanţă pentru un om adevărat.

Noi trebuie deci să  fim foarte conştienţi în această privinţă.

Se spune să trăim şi să muncim pentru Maestru. Acesta este singurul drum de întoarcere. Noi trebuie să facem acelaşi lucru pe care l-au făcut toţi Maeştrii – să trăim şi să muncim pentru Maestru. Timpul pe care îl petreceţi pentru a trăi şi munci pentru Maestru, vă va veni direct spre folos. Mintea nu se poate amesteca în acest lucru. Dacă voi faceţi timp de două sau trei ore servici dezinteresat, vi se va socoti întregul timp – se consideră ca şi meditaţia, ca şi dăruire. În Guru Granth Sahib scrie foarte multe despre serviciul dezinteresat, despre dăruinţa către Dumnezeu, căci dăruinţa este ceva care distruge toate barierele. Atunci îi sunteţi foarte aproape Puterii Maestrului şi foarte departe de lucrurile care se răsfrâng negativ în viaţă. Repercursiunile atâtor vieţi trecute se vor arde în ziua iniţierii. Prima dată Maestrul arde toate barierele care s-au adunat aici, la cel de-al treilea ochi, şi apoi ne este nouă posibil, să primim o experienţă interioară pozitivă. Pentru că într-un timp atât de scurt ca şi o clipire, ne duce Maestrul la locul sufletului şi deasupra simţurilor corpului. Aceasta este aceeaşi experienţă ca şi cea din momentul morţii. Dar în momentul morţii omul trebuie să se retragă (pentru totdeauna) din corp, şi aceasta este atunci o experienţă groaznică. În fiecare por al corpului nostru este viaţă şi în momentul morţii, îngerul morţii trage (cu brutalitate) viaţa din corp. Acest lucru este atunci foarte dificil pentru oameni. Maestrul însă vă ridică direct de la locul sufletului în sus şi vă duce în interior. Într-o clipită vă dă aceeaşi experienţă ca şi cea din momentul morţii. Cel ce a făcut odată această experienţă, ştie cum trebuie părăsit corpul, şi când el trebuie să moară, nu îi va fi teamă de moarte. El nu trebuie decât să se  retragă, iar Puterea Maestrului va fi acolo, ca să-l ajute. Apoi vine Puterea Maestrului ca să vă desprindă de corp, iar puterea negativă, îngerul morţii nu se poate apropia de voi. Acesta este unul dintre lucrurile pe care le poate face Puterea Maestrului.

Drumul nostru s-a schimbat, şi acum nu avem voie să ne lăsăm influenţaţi de minte, de puterea negativă, de materie sau Maya şi de celelalte lucruri care se găsesc în nivelul astral, pentru că toate aceste contraputeri din cele trei lumi sunt împotriva noastră, ele ne stau în cale. Pentru a le depăşi, există o foarte scurtă şi compactă soluţie: Trăiţi tot timpul cu Maestrul vostru, atunci toate aceste puteri sunt foarte departe de voi. Ele nu vă ating, ele nu se pot apropia de voi. Este vorba deci de a trăi şi munci pentru Maestru.  

 

 

Cookies make it easier for us to provide you with our services. With the usage of our services you permit us to use cookies.
More information Ok Decline