Noi suntem cu toţii iubitii, supuşii unei puteri mai mari, mii de iubiţi, dar iubitul nostru este unul pentru noi toţi. El, cel de care ne este dor, este iubitul întregii lumi. Nu există un Dumnezeu special doar pentru musulmani, doar pentru hinduşi, doar pentru creştini, El este unicul Dumnezeu pentru toţi.

Sant Kirpal Singh

De Sant Kirpal Singh, Sawan Ashram, Delhi, India – 21 iulie 1974

Kirpal-Singh-Sawan-Ashram-1974

Sant Kirpal Singhrăspunde la o întrebare a unui elev: Momentul va veni. Încercaţi prima dată să înţelegeţi teoria foarte exact. Ştiu că păstraţi regimul vegetarian foarte strict şi că evitaţi toate felurile de stupefiante. Sunteţi un Swami, este un lucru natural. Citiţi cartea. "Coroana vieţii?"

Swami: O, da.

Sant Kirpal Singh: Încercaţi să înţelegeţi teoria foarte exact. Atunci toate vor veni de la sine. Vă rog, are cineva vre-o întrebare? Nu şedeţi tăcuţi şi fără de cuvinte acolo, spuneţi ceva vă rog! Da, vă rog!

Elev: Am o întrebare care s-a pus deja ieri, dar eu nu am putut înţelege răspunsul la aceasta. Era vorba dacă forma radiantă a Maestrului apare totdeauna strălucitoare.

Sant Kirpal Singh: Vă aduceţi aminte că am vorbit ieri despre acest lucru? În primul rînd nu ar trebui să vizualizăm nimic(să nu ne gândim la nicio imagine). Dumnezeu e Cel ce va veni de la sine. În al doilea rând, oamenii care sunt bolnavi de iubire au viziunea unei forme, care nu este aşa de radiantă. Dar există un mod de a verifica veridicitatea acestei arătări, prin repetarea Cuvintelor Sfinte pline de încărcătură. Dacă repetaţi cuvintele şi arătarea rămâne în faţa voastră, atunci e în ordine. Dacă voi vă îndreptaţi întreaga atenţie asupra ei, atunci arătarea va radia lumina. Acum este clar? Mai există vre-o întrebare? Da, vă rog!

Elev: Maestre, cum poate să fie supunerea mai mare decât iubirea?

Sant Kirpal Singh: Există un fel de supunere care se datorează faptului că e făcută cu forţa, asta înseamnă că cineva e constrâns să facă ceva. Dacă nu face acest lucru, nesupunerea aceasta poate să aducă cu sine pedeapsa cu moartea. Felul supunerii este acela de a face ceva din iubire – fără constrângere, fără să fie rugat să facă acel lucru, să fie făcut plin de iubire.

Există deci două feluri de supunere. Odată prin constrângere – trebuie făcută şi aceluia îi este frică că urmează o pedeapsă dacă nu face acel lucru. A fi legat de o obligaţie nu înseamnă constrângere. Nu este constrângere. Vreau să vă povestesc exemplul unui profesor de ştiinţele naturii, pe care l-am cunoscut în 1912. El trăia singur în casa lui – nimeni nu avea acces acolo fără încuviinţarea lui. Mie mi-a permis să pot veni şi pleca tot timpul. M-a plăcut. El era musulman. Când veneam, vedeam că se roagă. Musulmanii se roagă de patru-cinci ori pe zi. În timpul rugăciunii ei se închină, se ridică în picioare şi se închină din nou. El însă a rămas ore în şir şezând. Într-o zi l-am întrebat: "Drag prieten, în mod normal rugăciunea cuprinde patru sau cinci rugăciuni, tu însă te rogi ore în şir. "El a răspuns: "Da, două ore, patru sau cinci rugăciuni sunt recomandate, ceea ce e în plus, fac pentru a-i câştiga iubirea."

Înţelegeţi? Restul este voluntar. Cuvântul 'obligaţie'  înseamnă şi a fi legat – din iubire.

Când Maeştri părăsesc nivelul fizic, fac elevilor un test. Ei au căile lor misterioase, vedeţi voi? Fiecare Maestru îşi are felul Lui propriu. Cel de-al treilea Guru al sikhşilor, Guru Amar Das a ordonat ca să se facă lucrări de teren pentru construirea unei bucătării. El a spus: "Aduceţi pământ de acolo şi umpleţi locul pentru bucătării."

Bineînţeles că e aşa că instrucţiunile Maestrului sunt urmate de fiecare, aşa că au început cu construcţia. După un anumit timp ei au terminat. Maestrul a spus: "O, acest loc pentru bucătării nu e bun. Demolaţi construcţia din nou." Ei au început din nou să ridice bucătăriile, la care Maestrul a spus: "Acest teren nu se pretează acestui scop, aduceţi pământ de acolo." Terenul a fost nivelat şi muncitorii au adus pământ dintr-un alt loc şi au continuat muncile. Aşa s-a petrecut câteva zile la rând. În final Guru Amar Das a explicat: "Acest loc aici nu e bun – să mergem într-un alt loc."

Înţelegeţi? Ştiţi câţi elevi au rămas credincioşi obligaţiilor lor? Unul, doi , trei, patru, cincisprezece? Au fost tot mai puţini. În celălalt loc ei au început în acelaşi fel: "Terenul de aici nu se pretează, să mergem în munţi." Muncitorii au dispărut unul după altul, până a rămas unul singur. Acesta s-a numit (mai târziu) Guru Ramdas. Guru Amar Das avea pe vremea aceea mai mult de o sută de ani, iar oamenii au spus către Ramdas: "Uite, el este un bărbat bătrân. Ceva nu e în regulă cu capul lui. Ce sens are a construi bucătării şi apoi a le demola din nou, fără sens şi fără ţel?" Ramdas a plâns şi a vărsat lacrimi: "Maestrul ştie tot. Dacă El îmi spune să fac acest lucru toată viaţa mea, ce vreau eu mai mult? Eu nu vreau decât să-i câştig mulţumirea." El a devenit urmaşul lui Guru Amar Das. Aşa îşi are fiecare (Maestru) căile sale proprii şi misterioase. (Acesta a fost felul lui propriu). Ordinele sunt ordine. (Ram Das a spus:) "Voi spuneţi să încetez, dar pentru mine aceasta este meditaţia mea, serviciul meu dezinteresat, este totul pentru mine, este veneraţia mea pentru El." Fiecare primeşte acelaşi capital de pornire. Este măsura dăruinţei cea care face diferenţa între noi. Chiar şi prin cuvântul rostit nu putem cuprinde decât o treime din învăţătură, două treimi le obţinem prin dăruinţă. Este acelaşi lucru care se reflectă. Nu trebuie să faceţi niciun efort în acest sens. Semnalmentele unui asemenea om sunt că el nu-şi pierde niciodată credinţa în Maestrul său- fie că Maestrul doarme sau face altceva. Nici dacă Maestrul ar fi mort, nici atunci nu ar face ceva ce nu corespunde moralului sau alte lucruri asemănătoare. Indiferent ce spune El, are sens. Nivelare, reclădire. Este măsura devoţiunii, cea care face diferenţa în ochii Lui Dumnezeu. Din mii de oameni, El alege unul. Vedeţi? El a dat ceva ce trebuia făcut cu răspundere: o lege. El nu e supărat nici pe cei care vor să-L omoare.

Toţi elevii unei clase primesc aceleaşi lecţii. Unii fac faţă cu brio, alţii rămân în urmă şi se lasă întrecuţi de alţii cu mai multe clase. În timpul în care am mers eu la şcoală, exista obiceiul ca elevii să fie opriţi la şcoală ca să îşi pregătească lecţiile pentru a doua zi, în special exerciţiile mai grele. Poate în vest e la fel. Un coleg care tot concura cu mine, nu şi-a pregătit lecţiile într-o zi. Profesorul a început să-l dojenească din această cauză. Colegul a ripostat: "De ce? Este ciudat – între noi este cineva (Kirpal Singh), care nu-şi face notiţe şi nu pregăteşte niciodată lecţiile şi dumneavoastră nu spuneţi niciodată ceva. De ce nu-l dojeniţi pe el? Azi e prima oară când nu m-am pregătit şi îmi faceţi reproşuri" Profesorul a răspuns: "Uite – el ştie şi acele lucruri pe care tu nu le poţi găsi nici în manualele şcolare." Asta este competenţa. Câteodată profesorul lăsa clasa pe mâna mea: "Vino, ai grijă de clasă." El mă punea să am grijă de clasa în care ream şi eu. Asta este dăruinţa, vedeţi voi?

A veni la Maestru şi a observa unde şede, unde mănâncă, unde priveşte, de ce se scarpină, apoi să povestim acest lucru altora, e ca şi cum am privi prin ochelari înnegriţi de fum. El stă cu mult deasupra acestor lucruri. Există doar puţini – înţelegeţi?

Vă pot da la aceasta exemplul unui bărbat fără şcoală, care a trăit 30 de ani cu Maestrul lui. El a locuit în casa Maestrului său şi l-a servit şi nu a ştiut ce unde se află. În fiecare zi mergea la Maestrul său, dar nu a ştiut unde se aflau diferite lucruri. Într-o zi Maestrul l-a rugat să aducă ceva ce se ţinea într-o nişă. Bărbatul nu a ştiut nici măcar unde era nişă în casă, deşi el trăia acolo. Înţelegeţi? Cei ce vin în acest fel la Maestru, vin doar din cauza Lui – ei trăiesc pentru Maestru şi mor pentru El. Asta e dăruinţa.

Spiritualitatea este ceva atât de important, că ea nu se poate dărui cuiva, fără ca ea să aibe vre-un efect. Voi sunteţi cu toţii aici – fiecare cu măsura lui de dăruinţă, primind ceva în funcţie de aceasta. El (Maestrul) îi dă fiecăruia acelaşi lucru, dar depinde de noi ca să cuprindem aceasta şi să luăm parte în mod corespunzător cu receptivitatea noastră. Cuvântul "Chela" înseamnă: Supusul Tatălui. El e cineva căruia i se potrivesc hainele Maestrului. Este vorba de a trăi conform acestora sau a simula ceva. Nu. Ramakrishna putea fi văzut câteodată vărsând câteva lacrimi în amintirea plină de iubire către Vivekananda. De ce plângea el?

Pe când mă aflam în servici, Îl vizitam de obicei de două ori pe săptămână pe Baba Sawan Singh. Dacă nu veneam o săptămână, El întreba pe fiecare: "Unde este El (Kirpal Singh)?"Apoi lua maşina şi venea la mine la servici, care se afla la peste 40 de mile. Vedeţi, asta e iubire – de la inimă la inimă. Aşa se dezvoltă. Pentru aceasta nu e nevoie de nicio aptitudine exterioară. Un asemenea om este numit Gurmukh. El devine cel prin care Maestrul vorbeşte. Puneţi aceeaşi întrebare Maestrului şi lui, ambii vă vor da răspunsul cu aceleaşi cuvinte.

Vin mulţi oameni la Maestru. Dezvoltarea lor depinde de devoţiune, de măsura devoţiunii fiecăruia în parte. Dacă iubiţi pe cineva în mod lumesc, vă gândiţi tot timpul zi şi noapte la el sau la ea. Este aceeaşi înţepătură în inimă, înţelegeţi? Dacă şedeţi în mijlocul a sute de oameni, unde se află atenţia voastră atunci? (La cel pe care îl iubiţi.) Atunci sunteţi singur. Când Emmerson dorea să fie singur, mergea în restaurant. Acolo nu se ocupă nimeni de voi, nici voi nu trebuie să vă ocupaţi de nimeni. Voi puteţi atinge un lucru minunat dacă obţineţi auto-controlul. Arhimede a descoperit legea gravitaţiei. Sărmanul a căutat după punctul central din care el ar fi putut scoate lumea din echilibru. Dar el nu a putut găsi centrul care se află în noi. Pentru că Maeştri au găsit centrul din interior, pot să le dea un impuls sutelor de oameni, iar mii de oameni primesc ceva prin radiaţie. Unicul lucru necesar este: "Fiţi sinceri cu voi înşivă" – o propoziţie pe care o folosesc în mod repetat. Asta este tot.

În timpul vieţii Maestrului meu, mulţi au vrut să devină urmaşii Lui. El a fost chiar silit să semneze: "Acesta este urmaşul…" Înţelegeţi? Ei au pregătit tot. A fost un avocat – mai târziu a murit. Mai există încă mulţi asemenea. Maestrul îi trimitea la mine. Ei se mirau: "Cum? Cum se poate una ca asta?" Baba Sawan Singh m-a chemat la el într-o zi şi a spus: "Am împărţit toate îndatoririle – în afară de iniţiere. Îţi dau ţie această sarcină."

Niciun fiu nu doreşte ca tatăl lui să sufere. Am început să plâng. Omul este ales(ca să facă munca Maestrului), nu este nicio chestie de votare. Nicio însuşire exterioară nu poate să ajute pe cineva să se califice pentru acest lucru. Este modul de viaţă, devotamentul. El are căi ascunse pentru a vă verifica, înţelegeţi? Fiecare Maestru îşi are felul Său. Totul este milostenia Lui, ea acţionează.

Într-o zi s-au adunat (în Beas) şi mi-au spus să plec. "Bine, pot să plec." Nu am nicio proprietate în Satsang. Vedeţi? Pot să plec. Oricând poate El să vă dea (munca Maestrului), iar voi o puteţi îndeplini; pregătirile s-au făcut. Pe când Maestrul e un om ca şi voi, nu este legat cu inima de nimic.

Kabir dă un criteriu după care se poate cunoaşte pe cineva care în adevăratul sens a întâlnit un Maestru: pierdeţi toate ataşamentele – faţă de soţia voastră, de copiii voştri şi faţă de celelalte. A vă îndeplini obligaţiile faţă de ei este altceva. Fiecare are de plătit datorii din trecut. Ataşamentul faţă de corp trebuie de asemenea rupt, la fel cel faţă de glorie şi onoare. (Ar trebui să gândiţi:) "Bine Maestre, am venit la picioarele tale, toate acestea îţi aparţin acum ţie. Ceea ce alţii povestesc despre mine, fie adevărat sau nu, nu au nicio importanţă. Eu sunt un nimic." Asta este. Cum vă veţi hotărî dacă vă ridicaţi zilnic deasupra corpului? Luaţi crucea zilnic asupra voastră! Doar aşa va fi posibil, altfel nu. Vorbele goale şi lucrurile exterioare nu vă vor ajuta. Puteţi să lăsaţi acasă un fiu care este pe moarte, pentru a face ceva ce v-a dat Maestrul să rezolvaţi? Puteţi face acest lucru? Acesta e un semn de recunoaştere.

Al doilea lucru este că mintea fizică, 'pentru' şi ‚din noul' minţii sau vre-un eveniment neprevăzut nu Îl ating, El nu este atins de nimic. Chiar dacă cad bombe, El spune: "Bine, să mergem; El acţionează." El ştie cum trebuie părăsit zilnic corpul. El nu se lasă influenţat de nimeni. Nu se lasă înşelat de minte. Simţurile exterioare nu Îl au în stăpânire, El poate să le folosească după voia şi plăcerea Lui. Este o metodă foarte simplă. Dacă vedeţi aceste trei caracteristici la cineva, atunci să ştiţi că acela L-a întâlnit pe Dumenzeu. Hristos a spus: "Cel ce nu ia zilnic crucea asupra lui, nu este elevul meu." – "Eu am venit să despart fiicele de mamele lor."

Citiţi Biblia! Hristos a spus: Am venit cu o sabie. Înţelegeţi? Desfaceţi toate ataşamentele interioare – cu iubire, fără să răniţi. Câteodată un copac este mâncat de insecte în interior. De afară vedem trunchiul; copacul pare să fie în ordine, dar în interior este gol. În interior nu mai aveţi niciun ataşament. Din 1948 şi din înainte, nu am posedat nimic personal până în ziua de azi în Satsang. Acestea toate nu îmi aparţin, vedeţi?

Înţelegeţi ce înseamnă ucenicia? Fiecare a primit aceleaşi Cuvinte Sfinte încărcate, aceeaşi atenţie. Diferenţa constă doar în vederea interioară. Unul care a găsit centrul în el însuşi, mişcă lumea corespunzător puterii radiaţiei lui. Întrebări? Da, vă rog!

Swami: Doresc să spun că încep să înţeleg spiritualitatea şi yoga după ce am studiat 25 de ani yoga şi filosofie.

Sant Kirpal Singh: Aceasta se datorează înţelepciunii clare pe care o aveţi, asta e tot ce pot să spun.

Swami: Doresc să vă întreb dacă pot să fiu iniţiat.

Sant Kirpal Singh: Vedeţi, Tatăl doreşte ca fiecare copil al Său să vină la El. El e Cel care trimite pe cineva, El este Cel care (îi) dă ceva. Nu trebuie să ne facem griji – El ia toate măsurile. Ieri aţi venit la mine prima dată, aţi fost nou. Nu v-am văzut înainte niciodată. Aţi vrut să rămâneţi aici, noi v-am permis acest lucru. El este deci Cel care trimite pe cineva, El este Cel care îi dă altuia ceva. Totul este munca Lui, vedeţi? Totul depinde dacă aveţi acest dor în dumneavoastră. Totul este milostenia Lui şi înţelepciunea Lui cea clară, aş spune.

Eu l-am v ăzut pe Maestrul meu şapte ani înainte de a-L întâlni fizic. Pe vremea aceea era războiul, mesopotam. Am mers în interior cu El în diferite locuri. Maestrul sau Cuvântul întruchipat vă conduce ca om. El însuşi este tot un om. Spiritualitatea nu se primeşte în urma unui vot. Este alegerea Lui, selectarea Lui. El este un observator foarte bun. El este tot timpul cu noi şi ne obsearvă fiecare înclinaţie a minţii noastre. Maeştri compară calea cea plină de eforturi a uceniciei cu mersul pe lama de cuţit. Este foarte dificil, foarte subtil.

Bulleh Shah a fost un Sayyid, asemănător cu brahmanii la hinduşi. El a aparţinut celei mai înalte caste. Când a fost iniţiat de către Gurul lui, Shah Inayat, ceilalţi elevi s-au bucurat: "O, el e un brahman şi acum este fratele nostru." Bulleh Shah se temea totuşi ca să fie numit elevul lui Shah Inayat, căci el aparţinea acestei caste înalte. Într-o zi Maestrul le-a spus elevilor: "Mergeţi dansând şi cântând la el şi strigaţi: Bulleh Shah este fratele nostru – suntem cu toţi elevii aceluiaş Maestru!" Bulleh Shah s-a ascuns în casa lui. Când elevii au venit în faţa casei lui şi au strigat: "Frate! Fratele nostru este înăuntru." Sayyidul, aparţinătorul celei mai înalte caste se ascundea. Oamenii l-au întrebat: "Aceştia sunt fraţii tăi?" El a răspuns: "Nu, aceştia nu sunt fraţii mei." Aşa s-au întors elevii din nou înapoi. Maestrul i-a întrebat: "Ce s-a întâmplat când aţi ajuns la el?" – "El a spus că nu este fratele nostru " – "Bine, atunci nu o să-i mai irig terenul."

Vedeţi, sămânţa – tot ce a primit Bulleh Shah era pierdut. Înţelegeţi – este cadoul Lui. Ce se mai poate face încă? Când odată Maestrul îşi ia ochii de la elevul Lui, atunci Dumnezeu să-L păzească.

Shah Inayat asculta cu plăcere cântece, imnuri cântate. O dansatoare îl vizita în fiecare vineri pentru a dansa şi a cânta cântece religioase. Ce putea face Bulleh Shah, cum putea să-i facă în plăcere Maestrului său? Nimeni nu ar avea curajul să pună o vorbă bună pentru el la Maestru. Aşa a părăsit el casa unde locuia şi a devenit slugă în casa dansatoarei, a ajutat în toate privinţele, a făcut tot felul de munci şi în schimb a învăţat să cânte şi să danseze. Ce credeţi, de câţi ani a avut el nevoie de acest lucru? Când el a stăpânit totul perfect, într-o vineri a rugat-o: "Mi-ai împrumuta te rog hainele tale? O să le port şi o să merg în locul tău." Deoarece ea a fost de acord, el a mers la Shah Inayat. Bulleh Shah a evoluat în hainele acelei cântăreţe. Modul de exprimare al unuia care iubeşte este altul, vedeţi voi? Fiecare privire, fiecare mişcare, fiecare gest este plin de îmbătare. Inayat Shah s-a ridicat şi l-a îmbrăţişat. (Maestrul a imitat elevul lui Inayat Shah şi a şoptit) "Ce? Voi Îl vedeţi pe Maestru? Pisica a ieşit din sac!" Inayat Shah a spus către Bulleh Shah: "Bulleh Shah, ia-ţi jos vălul." "Eu nu sunt Bulleh Shah, sunt unul care a uitat şi se roagă să fie iertat." Inayat Shah a fost foarte bucuros.

Este deci foarte greu, foarte subtil. Cine jertfeşte tot din adâncul inimii sale pentru Maestru, numele şi renumele său, tot?

În satul meu am fost singurul elev al Maestrului. Tot satul era împotriva mea şi erau pe urmele mele. Dar ei nu mi-au putut schimba convingerea. Câteodată mă întrebau până la 2000 – 3000 de oameni(despre cale), ce este aceasta. Eu le-am explicat: "Bine, dacă vreţi să discutaţi despre aceste lucruri, atunci alegeţi câţiva dintre voi care să vă reprezinte – doi, patru, şase sau mai mulţi oameni culţi, putem apoi să vorbim despre asta şi să ajungem la un rezultat." Ei au fost de acord şi au stabilit pentru seara târziu o oră de întâlnire. La ora 22 era noapte întunecată. Voi ştiţi că satele aici sunt foarte întunecate, fără iluminare. Un om a jurat: "Azi noapte îl voi omorî." Eu am mers prin colţuri întunecoase, nu am fost omorât, dar el a încercat acest lucru. Am mers la întâlnire şi am vorbit împreună. Pe când vorbeam cu unul dintre reprezentanţi, el a fost convins de mine, aşa că oamenii erau acum şi pe urmele lui. Pe când acest om (care a vrut să-L omoare pe Maestru) a venit în Lahore m-am întâlnit cu el pe stradă, l-am salutat şi l-am rugat să vină în casa mea. I-am servit mâncare, iar el a început să plângă: "Eu sunt cel care a jurat să vă omoare." (Oamenii erau între timp împotriva lui. Nu e teorie: nu există necesitatea de a o explica pe mai departe.) Când la început vorbeşte de calea interioară, omul e plin totdeauna de entuziasm.

Acum oamenii au început să înţeleagă bine înţeles. Pe atunci era opoziţie mare. Calea elevului este deci foarte fină şi subtilă. Pot doar să spun – Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Poate că cineva vrea să vă omoare, fără ca voi să spuneţi un cuvânt despre aceasta. A-L urma pe El se află deasupra tuturor lucrurilor. Deasupra tuturora.

(Pauză lungă)

O Dumnezeule, aceasta este o lume total nouă. Nu vă puteţi imagina nici în vis. Cum aţi putea să vă gândiţi în vis la aceasta? Un om încearcă să vă omoare, iar voi vă întâlniţi cu el. Hristos s-a exprimat foarte clar în această privinţă: "Am venit cu o sabie." Cred că noi nu putem nici să estimăm cuvintele Sale. El a mai spus: "Cei ce-şi iubesc fraţii sau pe ceilalţi mai mult decât pe mine, nu sunt elevii mei." Eu citez cuvintele Lui. Odată am răsfoit în Biblie şi am găsit câteva fraze, căci fiecăruia i se întâmplă acelaşi lucru. El doreşte ataşament doar către El, către El – cu El în El (Dumnezeu în Maestru). Asta stă deasupra tuturor lucrurilor.

(Pauză lungă)

Nu am mai visat nici odată că mi se va da această sarcină mie(de a duce munca mai departe). Niciodată. Am fost mirat. Dar El este cel ce duce munca pentru mine. Eu sunt doar un ţap ispăşitor, aş spune. (Maestrul râde). Un ţap ispăşitor. Aceasta este o răspundere foarte mare. Spun în mod normal: "Dumnezeule, scuteşte-i pe oameni de asemenea sarcini grele." Urmăm calea uceniciei, vedeţi voi? Câteva priviri, câteva raze de lumină (sunt acolo). Acestea nu pot fi apreciate de către ceilalţi – voi înşivă puteţi aprecia aceasta. Chiar dacă voi gândiţi că faceţi corect, că evoluaţi, acest lucru vă stă în cale. Totul este milostenia Lui, meritul Lui; toate mulţumirile merg către El.

La aniversarea jubileului meu de diamant care a fost sărbătorit aici, au luat parte reprezentanţi de diferite ranguri din cadrul guvernului şi conducători ai diferitelor comunităţi religioase. Au venit unii după alţii şi mi-au arătat atâta respect. I-am ascultat, iar când mi-a venit rândul să vorbesc, eu am spus: "Am ascultat cuvintele pe care fiecare dintre prietenii mei le-au rostit despre mine cu foarte multă atenţie. Vă spun sincer: Am transmis aceste cuvinte mai departe către El, căruia îi putem mulţumi totul." Este munca Lui, vedeţi voi?

Alte întrebări? Mai are careva întrebări? Da, vă rog.

Elev: Maestre, fiecare va găsi până la urmă un Maestru perfect şi se va reîntoarce acasă?

Sant Kirpal Singh: Sigur. Când copilul este în pântecele mamei, Puterea Maestrului ia toate măsurile. Dumnezeu are grijă ca acesta să primească lapte. Toţi copiii care au venit pe lume cu mii de ani în urmă, cu sute sau cu puţini ani înainte precum şi toţi cei care vin încă – nu credeţi că Dumnezeu a luat toate măsurile la mame, ca aceşti copii să poată să crească? El este în embrion. El se îngrijeşte de fiecare. Noi nu ne putem imagina nici în vis cât de mare este această răspundere. Sincer spus, noi Îl apreciem doar după capacităţile Sale intelectuale, după cutare sau cutare lucru. Acestea sunt toate lucruri exterioare...

Tot ce e nelimitat funcţionează foarte bine. Tânjiţi după acestea. Noi trebuie să atingem aceste lucruri. Noi ar trebui să ne dezvoltăm în toate privinţele, fizic, intelectual şi spiritual. Dar doar capacităţile intelectuale nu vă vor duce singure nicăieri. Maeştri spun că cei care sunt intelectuali, sunt precum copiii neştiutori în faţa lor. Este o chestie de a vedea şi a auzi şi nu trebuie trase niciun fel de concluzii după acestea. Deci Swami, cum arată programul dumneavoastră acum? Aveţi de gând să faceţi ceva?

Swami: Cred că voi rămâne la dumenavoastră...

Sant Kirpal Singh: Convorbirile de aici sunt de la inimă la inimă. Ştiţi atât de multe. Sunteţi un Swami. V-aţi implicat atâţia ani pentru diferite practici yoga. Acesta (aici) este fructul întregii ştiinţe – şi a celei exterioare.

Swami: Ţelul fiecărui om în parte este de a afla cine este el.

Sant Kirpal Singh: Da, corect, doar în corpul omenesc poate el să facă acest lucru.

Swami: Dacă are un dor puternic în el, Dumnezeu îl va conduce la Cel potrivit.

Sant Kirpal Singh: Sigur, acest lucru este corect. Chiar dacă este doar un singur asemenea om, El îl va duce la Tatăl. Acesta este motivul pentru care spun: "El este Cel care trimite, iar El este Cel care dă." Este unul Cel care trimite şi este acelaşi cu Cel care dă (ceva), căci El trimite.

Swami: Da. (Ambii râd)

Sant Kirpal Singh: Hristos a spus că El trebuie să mai vadă de mulţi miei(să mai caute multe oi rătăcite). Când am părăsit prima dată India în 1955, s-au adunat cu toţii. Eu am spus: "Trebuie să plec." Unii au scâncit zgomotos, alţii au plâns în tăcere, alţii m-au rugat insistent să rămân. Le-am spus: "Trebuie să plec, am de făcut multe lucruri." Un bărbat a cântat: "Dacă nu poţi rămâne, e mai bine dacă pleci" (Maestrul râde), apoi a vărsat lacrimi.

În timpul acestei călătorii mi s-a oferit înainte de a mă întoarce în India o geantă plină cu dolari. Nu am acceptat-o. Bărbatul a spus: "Drag prieten, ar fi fost mult mai bine dacă aţi fi luat dolarii. Aşa luaţi inimile noastre cu dumneavoastră."

Bine – Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mergeţi cu inimile pline cu bucurie!

 

 

Cookies make it easier for us to provide you with our services. With the usage of our services you permit us to use cookies.