Noi suntem cu toţii iubitii, supuşii unei puteri mai mari, mii de iubiţi, dar iubitul nostru este unul pentru noi toţi. El, cel de care ne este dor, este iubitul întregii lumi. Nu există un Dumnezeu special doar pentru musulmani, doar pentru hinduşi, doar pentru creştini, El este unicul Dumnezeu pentru toţi.

Sant Kirpal Singh

Viaţa de familie

Întrebare: Ce este responsabilitatea noastră faţă de părinţi?

 

Sant Kirpal Singh: Faţă de părinţii tăi? Ei te-au crescut până când ai fost într-o stare foarte neajutorată, nu poţi să ajungi la jertfa pe care au făcut-o ei în ceea ce priveşte banii, timpul. Ei bine, prima ta datorie e ca să-i serveşti pe ei.

 

Întrebare: Să-i servesc?

 

Sant Kirpal Singh: Aminteşte-ţi că mama ta te-a purtat în pântecele ei nouă luni. Prima ta datorie e de a-i iubi şi servi lor. Dacă părinţii tăi sunt mulţumiţi, Dumnezeu este mulţumit. Ai avea onoarea de a-I servi Maestrului, dar trebuie ca tu să îndeplineşti cerinţele lor. În cazul în care ei într-adevăr au nevoie de tine, atunci e datoria ta să-i serveşti pe ei în primul rând, apoi pe Maestru.

 

Întrebare: Ce se întâmplă dacă de exemplu venirea mea aici (Sawan Ashram) îi nemulţumeşte foarte mult pe părinţii mei?

 

Sant Kirpal Singh:Nu ai niciun devotament faţă de tatăl tău, şi în plus este din cauza unor neînţelegeri pe care le-ai creat, prin a spune poate, că nu eşti cu adevărat în conformitate cu religia lor. Dacă le-ai fi spus lor acasă că acestea sunt învăţăturile care se află foarte tare la baza creştinismului, atunci ei nu ar fi obiectat. Ei te iubesc. Lor le este doar teamă că te rătăceşti. În primul rând eşti om, apoi eşti un creştin. Prima îndatorire o ai faţă de tine însuţi; păstrează-ţi corpul sănătos; apoi faţă de cei ce te-au crescut; apoi faţă de cei cu care ai fost în contact prin intermediul stiloului curgător al Domnului, ca o reacţie karmică şi apoi în continuare...

 

Întrebare: Deci, ce să facem în cazul în care părinţii sunt răniţi din cauză că încercăm să fim mai mult pe Cale?

 

Sant Kirpal Singh: Atunci, aceasta arată că ai dorinţă de iubire faţă de părinţii tăi, aşi spune. Ai urmărit exact ceea ce vreau să spun?

 

Întrebare: Da. Că ar trebui să am mai multă iubire pentru părinţii mei.

 

Sant Kirpal Singh:Cu siguranţă.

 

Întrebare: Şi în acest fel ei vor înţelege.

 

Sant Kirpal Singh:În occident slavă Domnului, există ziua mamei şi ziua tatălui. În India nu avem niciodată asemenea zile. Ce înseamnă acest lucru? Tu trebuie să îţi întîlneşti mama şi tatăl şi să-i serveşti în cel mai bun mod pe care-l poţi şi să le câştigi plăcerea. Ce înseamnă celebrarea zilei tatălui sau mamei? Nu arată că ai fost dedicat părinţilor tăi? Fii recunoscător tatălui tău şi mamei tale. Câteodată părinţii au dragoste adevărată pentru tine, dar câteodată le este  frică că tu ai putea fi indus în eroare, că te rătăceşti, asta e ideea. Ei ar putea avea o impresie greşită. Câteodată ei întreabă: "Oh, ce faci?" Ei sunt geloşi. Dar de fapt ceea ce am spus azi, nu am spus-o pentru a le răni sentimentele. Dragostea de Dumnezeu este şi ea necesară. Dă-le adevărata înţelegere a învăţăturilor pe care ai primit-o tu: aceasta nu este o religie nouă. Aceste învăţături sunt adevăratul nucleu aşi spune, ale tuturor Maeştrilor, a acelora care au venit în trecut. Dar le sunt foarte recunoscător că ei respectă ziua tatălui şi ziua mamei. Şi în acelaşi timp judecă întrebarea ta ca atare.


***

Întrebare: Avem un nou element care a apărut în vest, numit libertatea femeilor, potrivit acestui element, femeile  nu cred în acomodarea cu soţii lor,aşa cum o arată modul  în care Dumneavoastră aţi discutat despre acestea.

 

Sant Kirpal Singh: Mai exact, soţii ar trebui să aibă drepturi egale cu soţiile. Ei trebuie să fie un suflet în două corpuri, altfel nu există o viaţă de familie bună. Dumnezeu i-a adus pe ei împreună, din cauza reacţiilor din trecut.

Acum vorbesc foarte strict, în acord cu principiile de bază. Nu vă deranjează? În concordanţă cu principiul, dacă un bărbat se căsătoreşte cu o femeie şi dacă vor să se părăsească unul pe celălalt, atunci, chiar dacă soţia sau soţul se recăsătoreşte, ei trăiesc totuşi în adulter. Acestea sunt cuvintele lui Moise.

Noi ne pierdem uşor în aceste porunci. Fericirea adevărată este doar aceea când cineva este ataşat de o singură persoană pe parcursul întregii sale vieţi. Acest lucru este proverbial în India. În vest există tribunale pentru divorţuri. În fiecare zi apar probleme: "Bine, mă duc (să cer divorţul)"- aşa spune soţia sau soţul. Unde este pacea? Nu există pace. Să-i vezi peste şase ani. Un fiu s-a născut aici, unul dincolo. Cine îi revendică? O situaţie foarte dificilă, aşi spune. India a fost proverbială pentru stabilitatea familială, dar această boală s-a strecurat acum şi aici. Oamenii divorţaţi cred că ei sunt moderni. După părerea mea s-au degradat pe ei înşişi  prin acest nivel de gândire. Deci nu există nicio pace permanentă, o uniune sau integrare. Mă urmăriţi? În ziua de azi avem şi noi deja tribunale pentru divorţuri – nu multe, dar ele au apărut; este paguba naţiunii. În vest vedeţi acea problemă ivindu-se în fiecare zi. Există foarte puţini oameni care sunt sinceri unii cu alţii. Dumnezeu i-a legat pe oameni în urma reacţiilor din trecut, deci lăsaţi-L  pe Dumnezeu să despartă. Amândoi trebuie să mergeţi împreună ca fiind egali, nu ca şi sclavi – nu la asta mă refer – ci ca să fiţi parteneri cu drepturi egale, drepturi care să vă unească.

Deci, căsătoria presupune a lua un companion în viaţă, care va fi cu voi la bine şi la rău în perioada petrecută în această viaţă, iar noi trebuie să ne ajutăm reciproc, pentru ca să-L întâlnim pe Dumnezeu. Una dintre sarcinile pe care le avem poate să fie cea de a avea copii. Dar dacă se ajunge la divorţ, ei spun: "Acesta este fiul meu, tu poţi să-l păstrezi pe celălalt." Aşa continuă aceste probleme. La început fiul trăieşte cu tatăl lui, doi ani mai târziu el trăieşte cu mama lui. Scuzaţi-mă dacă vă spun că nu există sinceritate. Divorţul este principala cauză a problemelor din vest. S-a extins şi în India, îmi pare rău că trebuie să spun acest lucru. Şi mohamedanii acceptă acest fapt, cu câteva restricţii. Un bărbat anunţă divorţul cu trei luni înainte, apoi are o perioadă de gândire de şase luni – aceasta este regula. După circa un an, dacă soţii chiar nu se pot împăca, vor fi despărţiţi. În momentul divorţului, bărbatul plăteşte o sumă de bani. Vedeţi? Acest lucru l-a adus islamismul. În hinduism nu a existat acest obicei. Puteţi să fiţi de acord cu divorţul, dar eu vă spun că răul este în acest lucru. Dacă un bărbat consideră că este nevoie, el se va acomoda în căsnicie. În scrisorile mele veţi găsi recomandarea: "Vă rog să încercaţi să vă acomodaţi." Şi multe cupluri după ce au cerut divorţul, s-au reîntors unul la celălalt. Acum trăiesc o viaţă bună. Când vă daţi seama că trebuie să aveţi grijă unul de celălalt, atunci voi vreţi să vă acomodaţi. Altfel, fiecare va merge pe alt drum, iar acolo nu va exista un cămin liniştit. Le spun soţilor întotdeauna: "Fii amabil cu soţia ta, fii sincer, fii iubitor, adaptează-te, controlează-te." Iar către soţii spun: "Dacă soţul tău te urăşte, tu trebuie să fii sinceră." Am constatat în multe cazuri că ei au revenit la o viaţă normală. Deci, încercaţi în fiecare zi să vă acomodaţi.

Precum se vede, un bărbat tânăr se căsătoreşte. După doi ani el divorţează; el îşi ia o altă soţie, iar soţia un alt soţ. După alţi doi ani, el iar divorţează. De câte ori se recăsătoreşte, el tot ia rolul unui bărbat tânăr din nou; el nu iese niciodată din viaţa senzuală. Acest indiciu îl am din punct de vedere spiritual. Deci acestea sunt nişte instrucţiuni foarte stricte pe care vi le dau; dacă cei ce sunt divorţaţi se căsătoresc din nou, sunt răspunzători amândoi de adulter. Vedeţi, nu puteţi diferenţia binele de rău, dar noi trebuie să luăm un asemenea refugiu, în care predomină binele faţă de rău. Perechile căsătorite ar trebui să spună: "Tu şi cu mine trebuie să continuăm cumva, încă nu ne-am acomodat. O să încercăm să ne acomodăm." Dar dacă unul dintre parteneri ameninţă cu divorţul, celălalt se va răzbuna. Aceasta nu este calea cea bună, nu o să fie nicio pace cu asemenea gânduri frivole în creierul vostru. Eu vă explic pur şi simplu din punct de vedere practic, atâta tot.

Odată am avut o corespondenţă foarte lungă pe această temă. Există câteva cazuri adevărate, dar sunt foarte puţine, foarte puţine, nu aşa cum se întâmplă acum. Momentan , fiecare poate spune cu mici scuze: "O să divorţez." Cum poate iubi cineva doi bărbaţi , sau două soţii în acelaşi timp? Oricum, există câteva obligaţii pe care le avem. Nu vorbesc adânc filosofic, ci la nivelul minţii unui om sănătos. În acest mod există mai multă pace. Constat că cei ce au intrat în corespondenţă cu mine, s-au schimbat datorită acesteia. În cazul celor care au recurs deja la divorţ, a fost deja prea târziu, dar în cazul celor ce au avut de gând să divorţeze, aceia şi-au schimbat părerea. Acum, comparativ cu trecutul, au o viaţă mai liniştită. Să vă dau un exemplu: dacă aveţi o brăţară, fie ea din fier sau din aur, aceea nu va face zgomot. Dar dacă aveţi două sau trei, ele vor face întotdeauna zgomot. O inimă care e ataşată de atâtea locuri – unde îşi are liniştea? Ea va merge odată pe o cale, altădată pe altă cale. Deci această problemă este foarte importantă şi foarte serioasă şi trebuie luată în consideraţie.Regret nespus de mult că acest rău s-a strecurat şi în India. Cred că deja 10% din căsnicii sunt afectate de acest rău. Vedeţi, dacă odată o deprindere începe, ea continuă. O să dureze o perioadă, dar ceea ce a început, va strica toată treaba. În cazul planificării familiei, India are cea mai ridicată rată a natalităţii în prezent.

Întrebare: În India vedem peste tot panouri cu reclame referitoare la planificarea familiei: Aprobaţi asemenea lucruri?

 

Sant Kirpal Singh: Sincer vorbind, nu ; ei ar trebui să păstreze celibatul, castitatea. Aceste lucruri sunt foarte valoroase. Ele se degradează. Eu nu sunt de acord cu planificarea familiei. Vă spun sincer. Important este, să păstraţi acea putere care vă ajută fizic, intelectual şi spiritual. Noi decădem cu fiecare moment. Am întocmit o coloană în jurnalul analizei de sine, pentru consemnarea castităţii în gând, cuvânt şi faptă. În aceste puncte am clarificat ceea ce gândesc despre aceste lucruri...